- Diverse - nr. 226 / 19 Decembrie, 2008 De-a lungul anilor au fost incercate diverse metodologii de evaluare a cunostintelor elevilor de gimnaziu, pe baza carora se realizeaza ierarhizarea acestora in vederea accederii in invatamantul liceal (in fapt, este vorba de o triere a elevilor, de vreme ce clasele a IX-a si a X-a sunt obligatorii, iar - la unele discipline - programele din clasa a IX-a sunt o continuare a celor din clasele gimnaziale; rezulta, de aici, ambiguitatea, ba chiar anacronismul acestui examen.) Evident, fireasca dorinta a elevilor si a parintilor este succesul scolar. Nefireasca devine starea de continua competitie intre elevi, care se instaureaza in ultimii doi ani de gimnaziu, care duce la erodarea spiritului de colegialitate, iar in localitatile mai mici, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea, chiar la animozitati, la resentimente intre parinti. Tot din punct de vedere psihologic privind lucrurile, acesti ani de scoala pot deveni un adevarat calvar, iar stress-ul de dinaintea celor zece teze-examen (ce mai, struto-camile, Doamne! ) n-am spune ca este benefic copiilor ajunsi pe post de cobai pedagogici. Cu vreo luna inainte de aceste teze, interesul elevilor se canalizeaza catre trei discipline: limba si literatura romana, matematica, istorie sau geografie. Profesorilor de la celelalte discipline nu le ramane decat sa accepte cu intelegere starea de fapt creata de un sistem aberant, sa-i "bubuie" pe elevi cu note mici sau sa se descurajeze profesional, de vreme ce disciplina pe care o predau nu se afla in top: fiecare, dupa cum ii este firea. Este si aceasta una din cauzele pentru care elevii ajung in liceu cu carenta mari in pregatire, mai ales la disciplinele "neimportante". In alta ordine de idei, necesitatea unei aprecieri obiective prin corectare duce la indepartarea, ba chiar la sanctionarea originalitatii. Vorbesc de proba de la li