În fiecare an, în perioada Crăciunului, televiziunile se întrec în oferte care mai de care mai pompoase, mai sclipicioase, mai cosmetizate... Trăim vremuri sexy... volens nolens ne În fiecare an, în perioada Crăciunului, televiziunile se întrec în oferte care mai de care mai pompoase, mai sclipicioase, mai cosmetizate...
Trăim vremuri sexy... volens nolens ne supunem trendului şi înghiţim tradiţii şi obiceiuri intoxicate cu brizbrizuri - Crăciuniţe cu buricul gol în detrimentul unui Moş cu burta mare, invitaţi-surpriză care fac mai mult rating dacă se scuipă în direct decât dacă ne fac urări şi ne oferă spectacol de calitate, pipiţe şi musculoşi îmbrăcaţi în outfit-uri liliputane, care ne colindă lamentabil dacă nu fac play-back... în schimbul colindelor cântate live, de artişti veritabili!
De la an la an suntem parcă tot mai străini de spiritul autentic al Crăciunului. Şocant, senzaţional - aşa trebuie să fie un program pentru a avea audienţă.
Să fie oare adevărat? Oare chiar acestea sunt aşteptările publicului telespectator? Oare unul dintre motivele cu care aşteptăm cu atâta nerăbdare sărbătorile nu este şi nevoia de a ne potoli un pic din goana nebună către nicăieri şi de a sta alături de cei dragi cu care să împărţim timp de calitate?
Şi pentru unii, din păcate, televizorul este singurul cadou pe care şi-l pot permite în familie, în jurul bradului, ascultând colinde şi poveşti, urmărind filme în care miracolele devin realitate, dăruind dragoste şi bunătate... în aşteptarea Naşterii Domnului!
