Serbarea de sfârşit de an, trăită diferit de copiii unei grădiniţe particulare şi de elevii cu probleme de vedere: unii au văzut un vis, ceilalţi l-au atins. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

Nimeni nu l-a văzut pe adevăratul Moş Crăciun. Dar dacă prichindeii de la o grădiniţă particulară au putut vedea o copie de-a sa pe scena de la Palatul Copiilor, în mansarda şcolii pentru deficienţi de vedere, Moşul a apărut, în mintea copiilor de clasa I, în umbre sau compus din închipuiri.

Grupa mijlocie a grădiniţei „Olga Gudynn“, din cartierul Primăverii, dă un minirecital pe scena Sălii Mari a Palatului Copiilor. Cântă colinde la microfon, costumaţi în strai popular. În primele rânduri, părinţii fac playback cu camerele de filmat în mâini şi telefoanele date pe silent. După colind şi prima serie de poezii, cortina se lasă şi urmează actul doi: fabrica lui Moş Crăciun. Cinci croitori dotaţi cu „foarfeci şi fermoare/ aţe şi mosoare“, Moşului îi croiesc, costumul i-l pregătesc. Alţi patru prichindei costumaţi în bucătari povestesc, tot în versuri, reţeta de la Poale-n brâu, plăcinta pregătită pe gustul Moşului: „Drojdie, un cub mai mic/ Pun şi sare? Doar un pic!/ Brânză bună, vanilată, Şi stafide, zahăr, iată/ Nu uita să cerni făină,/ Să pui oul şi smântână!“. Urmează spiriduşii Moşului care au citit scrisorile şi ştiu ce jucărie îşi doreşte fiecare copil. Spectacolul se încheie, cum era de aşteptat, cu venirea Moşului care scoate jucăriile din sac numai după ce aude o poezie, de data aceasta în engleză.

Bucurii pe simţite

Altă zi, aceeaşi serbare pusă în scenă de cinci copii de clasa I care au probleme de vedere. Scena este înlocuită de podeaua clasei de la mansardă unde învaţă micuţii, iar gesturile teatrale ale copiilor văzători sunt înlocuite de bâjbâieli menite să-i orienteze între ei. Dacă închizi ochii, diferenţele dispar. @N_