"Ceea ce-l distinge pe om de animal este (...) mania semnificaţiei, iluzionismul." (435) Dacă dăm la o parte fapte obiective, cum ar fi legea gravitaţiei, pe care le putem numi, impropriu, sensuri, omul este, el, producător de sens. Sensurile nu există în sine, nu sunt obiective, dar fără ele omul ar intra în panica haosului, a vidului, s-ar simţi neprotejat şi s-ar reanimaliza. Şi totuşi, actul creator, escaladarea munţilor greu accesibili, altele asemenea, sunt acrobaţie fără plasă - fără sens. Există ceva şi mai specific omului decât sensul: actul gratuit.
Mă duc la Târgul de Carte, unde nu pun piciorul decât când, pe motiv că nu se face, mă las arvunit. Apare Rodica Binder, venită cu Deutsche Welle, la standul unde am de boscorodit. Îi spun că după aceea trec pe la ea. Aşa şi fac. Am oră când trebuie să ajung la Sara. Plec de la Rodica la timp. Mă întorc spre standul unde mi-am lăsat paltonul, în mână cu două DVD-uri primite pentru Alexandra. Când a cam venit vremea s-o găsesc, editura în chestiune nu-i. Încep să întreb în dreapta şi în stânga, tot mergând. Nimeni nu ştie să mă îndrume. Timpul trece, eu îmi continui cercetarea, cu paşi mărunţi, amuşinând. În sfârşit, închizând cercul, ajung de unde am pornit. Îmi spuneţi şi mie, îi zic Rodicăi, de unde am venit ? Păi, zice, e cu un etaj mai jos. De episodul urcării acelor trepte uitasem complet. Ca să fie sigură că n-o apuc pe cine ştie unde, mă conduce ea. Ajungem, ne despărţim din nou. Intru să-mi iau paltonul şi, de uşurat ce mă simt, deşi la Sara am întârziat consistent, las pe un scaun DVD-urile şi mă duc. Ajung într-un târziu. Ligia mi-a adus analizele, făcute de ea la cabinet. Am nu ştiu ce problemă. Trebuie să pornesc pe la doctori, în altă cercetare. Barem să fie tot în circuit...
"Pentru cine scrie autorul ? Pentru un om care cumpără cartea la întâmplare, taie paginile cu deget
