Trist sau vesel, apatic Isau entuziast, George I. Nimigeanu invarte la manivela retoricii lui, din care razbate un discurs liric grandilocvent-apodictic.
George I. Nimigeanu - autorul volumului de versuri recent aparut Nobletea tacerii (Medias, Ed. Samuel, 2008) - recurge la o retorica solemna pentru a-si exprima trairile si reflectiile. Urmarea este ca nu reuseste sa si le exprime.
Cuvintele se asociaza in mod previzibil, conform unor reguli de multa vreme stabilite, fara sa inregistreze ceva din individualitatea poetului. Este ca si cum cineva, ori de cate ori ar vrea sa comunice cu semenii, ar invarti la manivela unei boite ˆ musique, emitand mereu aceeasi melodie. Trist sau vesel, apatic sau entuziast, George I. Nimigeanu invarte la manivela retoricii lui, din care razbate un discurs liric grandilocvent-apodictic, needificator si neemotionant:
"Rememorand Tiparul Prim - lumina/ - cand sufletul in calea ei se-asterne -/ ridica oare valul indoielii?// Ce talcuire-n legea ei ne cerne?// Ca-ntre nedumerire si-ntrebare/ vecia putrezeste inflorind/ Incat pustiul semne de mirare/ da pe furate si ras-talmacind// cu apa vietii mele adapandu-si/ oazele-n vis... dintr-un izvor ceresc/ in care eu in adevarul clipei/ - fara de nume - sfant ma pustiesc" (Enigma).
Cititorii care n-au adormit sunt rugati sa ia in considerare faptul ca aceasta versificare mecanic-sacerdotala ii provoaca admiratie lui Liviu Dorin Clement, semnatarul prefetei. Prefatatorul are insa si el o boite ˆ musique, a criticii literare apologetice, astfel incat efectul de somnifer al cartii in ansamblul ei sporeste:
"In cautarea unui adevar sau a unor adevaruri compatibile cu realitatea vietii firesti, palpabile, recognoscibile si cu realitatea adesea aproape la fel de concreta, prin semne ale sale, a vastelor campii launtrice, a miscatoarelor himere, a gandului nesoptit
