- Diverse - nr. 226 / 19 Decembrie, 2008 Un timp, am crezut cu sinceritate ca ceea ce fac unii copii este inegalabil... si ca asta va putea schimba cu ceva mersul lumii... Pe urma am inteles ca nu poti sa-i dai spiritului adancimea ravnita fara a face mari sacrificii. Poti invinge numai daca nu ocolesti asprimile si oprelistile. Si daca ramai sincer cu tine insuti, si cu ceea ce faci. Uite, o sa va spun o poveste... Doua umbre mari mergeau tinandu-se de mana, curgand peste lumina stralucitoare de pe campie, nu era nici zi si nici noapte, nu era nici anotimp, nici pamant negru, nici copaci si nici iarba - mergeau pe campia intinsa. Fata il purta de mana, tragandu-l usor pe tatal ei, tragandu-l usor si privindu-l atat de adanc, incat el tresari si incerca s-o intrebe unde merg, de ce trebuiau sa se grabeasca, de ce nu se vedea nimic, decat lumina aceea stralucitoare, continua, pornita dintr-o sursa necunoscuta. Fata il purta mai departe. Incepu sa alerge, luneca usoara, aerul se rarefiase, si parca nici el nu-si mai simtea greutatea corpului, o urma, intrebandu-se intruna de ce? Atunci fata a privit undeva, inapoi cu spaima, cu ochii mariti de spaima, asa cum nu-i mai vazuse niciodata, si el a deslusit in departare, ca pe un ecran urias, ridicat deasupra luminii, o ceata verzuie de oameni, aplecati inainte, intr-un mers impetuos, care pareau sa urmareasca o tinta sigura, o tinta fata de care distanta se micsora implacabil, de aceea mersul lor era egal, se puteau intrezari chipurile lor linistite, impietrite intr-o expresie rece, mai rece decat insasi atmosfera metalica in care pluteau. El, tatal, i-a strigat, simtindu-si insa buzele fosnind ca niste frunze uscate, si astfel nu s-a auzit niciun sunet. In zadar repeta, cuvintele lui nu se articulau, de parca ar fi fost rostite in vis: CEZARA-CODRUTAAAA!... Atunci, tatal a incercat altele, "Suntem impreuna, n-au ce sa ne