Cabinetul Emil Boc s-a născut la Cotroceni, moşit şi năşit de Traian Băsescu. Nu este rezultatul unor accidente de parcurs, ci o creaţie conformă cu proiectul preşedintelui-jucător. O creaţie care îi oferă pe tavă o porţie regească de putere executivă. Şi când spun regească nu mă gândesc la monarhia constituţională...

Traian Băsescu şi-a realizat visul: are un premier care nu-i iese din cuvânt şi o majoritate parlamentară pe care ar fi invidiat-o şi Ion Iliescu la începutul anilor ’90. Nici o voce rebelă nu ameninţă “unitatea de monolit” a partidului prezidenţial. Zvonurile despre marginalizarea “greilor” din PD-L s-au dovedit eronate. Simple intoxicări. Vechea garnitură de la conducerea PD nu a fost trasă pe linie moartă, ba chiar a primit cele mai importante portofolii ale Guvernului Boc. Începând cu Economia şi Finanţele, gestionate de tandemul “Marmosim” Videanu-Pogea. Berceanu, susţinătorul mineritului cu cianuri de la Roşia Montană, şi-a primit înapoi fotoliul de la Transporturi. Nici Blaga nu a fost lăsat pe dinafară. Chiar dacă nu a mai prins Internele, a obţinut totuşi un minister foarte interesant: Lucrările Publice. Aşadar, nici vorbă de schisme în PD-L.

Şi mai tras de păr mi se pare scenariul ipoteticei “disidenţe” a lui Theodor Stolojan. Avansat insistent în ultima vreme, el este doar o perdea de fum aruncată în ochii electoratului. Mai transparentă decât celebra “răpire din Irak”. Vedem acum că nu pentru promovarea “tinerilor politicieni” a făcut Stolojan controversatul pas înapoi. Scuza era oricum penibilă. Atunci care au fost motivele retragerii sale intempestive?

Cică “dragă Stolo” ar fi fost indispus de alianţa “imorală” cu PSD. Ştia însă cine urmau să-i fie partenerii de guvernare încă de când acceptase desemnarea pentru funcţia de premier. Nu avea cum să-şi facă iluzii cu privire la libertatea sa de a-şi