De Ignat, porcul moare înjunghiat de viu, deşi UE cere „ameţirea” animalelor înainte de tăiere. Ignatul a venit mai devreme într-o comună argeşeană aproape de Câmpulung. Cu o săptămână mai devreme. De dragul oaspeţilor care au sosit de la oraş la tăiatul porcului. Agitaţia a început de la 8 dimineaţa. Ploua urât, cu picături mici şi reci, pe care vântul le lipea de feţe. Nae, un bărbat cam pe la 40 de ani, lat în spate şi cu început de burtă, a venit cu aproape o oră mai târziu decât se înţelesese cu proprietarul lui Gigel, un porc de şase luni şi aproape 70 de kilograme.
Dar e priceput, şi porcul înjughiat în gât a murit repede. Doar câteva guiţături.
Din coteţ l-a târât în curte, ajutat de proprietar. Au turnat peste el puţină apă şi Nae a dat drumul arzătorului legat de o butelie. „Trebuie făcut cu grijă, să nu se rupă şoriciul, că e subţire, era prea tânăr”.
Îi pârleşte conştiincios părul, până se înnegreşte pe ambele părţi. Ploaia se încăpăţânează, la fel şi Nae. Refuză pelerina, că-i „dă foc”. „Eu nu mă îmbolnăvesc. Întâi mor”.
Pârlitul durează, iar Nae vorbeşte tare, despre orice: preotul Gigi care a plecat în Afganistan, a doua oară, taxa auto, alegeri sau alţi porci, printre care şi ai lui Gheorghiţă, dintr-un sat din apropiere, care avea 18 şi a împuşcat doi. Nae n-a vrut să se bage între ei, că „dacă-s mulţi, sunt răi, ca câinii”.
Prima ţuică s-a băut deja, de frig. Poveştile sunt întrerupte de guiţăturile care se aud prin sat de la alţi porci înjughiaţi. „Acu’ la 10 se apucă lumea. Înainte începeam la 7 dimineaţa”, îşi aminteşte Nae. Pe vremuri, în satul muscelean porcul se pârpălea pe lemne, nu cu paie, cum se face în alte părţi. Îl potriveau între doi buşteni şi plimbau o tablă cu jar pe sub el. Era mai bun aşa, „da’ ne‑am modernizat acum”.
Cum se taie
Po