Hormoni fac accidente, buric al pamantului gasit, probleme inchipuite fara rezolvare. Ocupatie: frecat menta, ocazional duda. De Sarbatori, se freaca doar dubios. Adulti la inchisoare, pe motiv ca exista. Blazare juvenila ca mod de viata. Genii neintelese numara nisipul.
Vise pierdute in Oz au ajuns baloane. Jean Soul-Partre (Jean Paul-Sartre - Boris Vian - Spuma zilelor) patat de cafea. Griji Frankestein pe secunda, toate ireale. Seri tarate prin noroi. Patos si exprimare dau spectacol.
Idealuri, orgolii, minciuni, inchipuiri, dorinte. Dimineti alcoolizate in nicotina. Defazare mult prea vivanta. Idei se catara pe ganduri si invers. Dimineti sufocate in somn. Toate la fel, intr-o bula in afara fortei centrifuge, unde cantecul de fundal este urlat de indiferenta.
Ne trezim indiferenti si dezvoltam indiferenta
Iesim dimineata - dimineata inseamna intotdeauna dupa ce dormi - din barlogurile noastre, tapetate cu celuloza posterata mancata de timp si de viteza, de scoci si de pete de alcool, de intrebari existentiale si de mesaje pentru a doua zi, de mesaje care numai subliminale nu sunt.
Barlogurile noastre in care jaluzelele stau permanent trase. Barlogurile noastre care au parte doar din joi in Paste de o veioza exact in dreptul unui dreamcatcher care inca n-a omorat-o pe Chucky (papusa ucigasa).
In doi timpi si trei miscari am fumat primele trei tigari, am baut cafeaua pe jumatate, cealalta jumatate o lasam pentru data viitoare cand trecem pe acasa. Obligati moral si imoral de sistem - niciodata nu suntem noi cei vinovati, ci intotdeauna sistemul - si ne hotaram sa iesim din casa.
Casa e singurul loc din lumea asta, in afara de V.V. - mi-am promis ca n-o sa-i mai scriu numele intreg pentru ca oricum nimeni nu intelege nimic si ii fac mai mult rau decat bine - unde nu ne simtim incolti
