Recent anunţata coaliţie PSD-PDL şi formarea guvernului Emil Boc au aruncat presa într-un soi de perplexitate guralivă.

Această perplexitate arată cât de orientate (cu nuanţa „partizane“) politic sunt unele dintre ziarele şi televiziunile din România, din convingerile jurnaliştilor care lucrează cu ele sau, dimpotrivă, în mod interesat.

În mod difuz, se vorbeşte despre două categorii sau grupări de jurnalişti, „tonomatele“ incriminate de Traian Băsescu şi „deontologii“ cărora li s-a lipit această etichetă chiar de „tonomate“.

Cum a început războiul şi la ce ostilităţi ne mai putem aştepta? Primul incriminat a fost grupul Voiculescu, la pachet cu alţi „moguli“, dar şi separat. Politicienii, dar şi voci din alte trusturi au acuzat „Sinteza Zilei“ de la Antena 3 - şi alte zone din programele şi publicaţiile grupului - de propagandă anti-Băsescu. Desigur că reacţia câtorva jurnalişti din grupul Voiculescu nu a întârziat. Principala lor acuzaţie s-a referit la poziţiile partizane pe care s-ar fi situat mai ales comentatorii politici din Realitatea-Caţavencu, sub pretextul că militează pentru o abordare jurnalistică imparţială, deontologică, de unde şi porecla.

Astăzi, partidul fondat de Dan Voiculescu face parte dintr-o coaliţie de guvernare girată de preşedintele Băsescu şi care include foştii adversari din PDL. Ce sensuri pot găsi polemiştii de ieri într-o astfel de conjunctură, nouă şi stupefiantă?

Pentru moment, ostilităţile dintre grupurile media s-au mutat în interiorul acestora, de la editorialişti care se înfruntă personal în pagina aceluiaşi ziar, la meciuri între realizatori TV şi redactori-şefi din alte zone. Poţi identifica un inamic politic în noua conjunctură? E mult mai greu - şi la fel de greu e să îţi susţii tabăra, dar şi afirmaţiile din trecut. De unde spălatul rufelor în public.

@N