Galbenele, musetel, salvie, arnica De sute de ani, calugaritele din manastirile occidentale prepara creme pentru ingrijirea fetei si ceaiuri vindecatoare din plantele cultivate in propriile gradini
Astazi, aproape toata lumea stie ce este Ayurveda sau a auzit - macar o data - de MTC, medicina traditionala chinezeasca. In schimb, medicina manastireasca din Europa, care dateaza din Evul Mediu, este practic necunoscuta. Pacat, pentru ca exact in acea perioada s-au facut o serie intreaga de descoperiri extrem de interesante, de pe urma carora putem profita si noi in zilele noastre.
Inca din secolul 6, Sfantul Benedict stipula prezenta obligatorie, in fiecare manastire, a unei persoane care sa se ocupe cu tratarea bolilor, precum si existenta unui pavilion pentru suferinzi si a unei gradini cu plante medicinale, deoarece - dupa parerea lui - doar asa era posibila o viata independenta. Si pentru ca manastirile erau adeseori si centre ale stiintei, ulterior ele si-au asumat si sarcina ingrijirii medicale a populatiei din zona in care se aflau. Asa se face ca un numar mare de calugarite au devenit "terapeutele" si "farmacistele" manastirilor respective.
Una dintre putinele femei-vindecatoare despre care se stie cate ceva si astazi a fost Hildegard von Bingen, care a studiat efectele tamaduitoare ale plantelor si si-a notat rezultatele cercetarilor intreprinse.
Pe langa leacurile pentru vindecarea bolilor, in medicina manastireasca se gasesc, insa, si multe retete pentru ingrijirea frumusetii. Iata cateva dintre cele mai importante "produse" cosmetice din gradinile manastirilor.
MUSETEL
Calmantul durerilor
Numele latinesc, Chamomilla, este derivat dintr-un cuvant grecesc si inseamna "marul pamantului". Pe la mijlocul secolului 15, o celebra carte aparuta la Leipzig, in Germania, ii lauda virtutile, spunand despre el
