De cateva zile asa un cor de bocitoare prin jur si atata unison in a pleca degetul mare in jos referitor la noul guvern al Romaniei, incat aproape ca iti vine sa te intrebi daca nu cumva, iesind o secunda din tribuna, manat de nevoi grabnice, ai pierdut tot spectacolul si spectacolul pentru care venisesi s-a si jucat. Evident, toata lumea are dreptate, ca mereu in Romania: da, PDL si PSD reconstituie FSN-ul (singura imperfectiune este ca Stolo a defectat in ultima clipa, altminteri se putea inchide paranteza bramburita de un deceniu si mai bine de jumatate, reluandu-se de la jecmanirea de valuta a proaspatului intreprinzator roman, cum s-a facut la vremea respectiva)… si, da, cel care se afla la volan este duetul biela-manivela Base-Boc. Dar hai sa ne gandim: PDL-ul marinarului este tot PD-ul lui Roman? Nici pomeneala. PSD-ul de astazi sa fie oare tot esalonul doi al lui Iliescu? Unde sunt Barladeanu, N.S. Dumitru, Brucan si ceilalti tigri tamili ai primelor momente de tranzitie postcomunista petrecuta cu vechii comunisti in frunte? Nu mai sunt, semn ca de la FSN-ul calauzit de fosti stalinisti convertiti la democratie originala am ajuns intr-o alta etapa, fie ea si una marcata de prezenta de neocolit a baronilor… si daca Geoana ar manca graunte din palma etern prezidentiabilului I.I., tot nu mai avem de a face cu aceeasi echipa; deh, trece timpul peste toti, nu doar peste unii. Nu mai e nici macar acelasi PSD de alaltaieri, din vremea veleitatilor imperiale ale lui Adi Nastase. Se vede cu ochiul liber. Or, daca atatea lucruri s-au schimbat la nivelul celor doua partide din arcul guvernamental, ce anume continua sa fie ca pe vremuri, starnind temeri complicate si apocaliptice?
In primul rand, drapelele, siglele, pretentiile doctrinare – pe care nimeni nu le ia in seama: pasamite, PSD ar fi de stanga, iar PDL ar sta la masa popularilor. Astazi, cand gu
