Câte „gazde“ se scoală din „pătuţ“, ca să ne dea un „colăcuţ“? În tramvai - multe, în metrou - destule, la instituţiile de stat - puţine spre deloc. Sursa: Vlad Stănescu
„Noi umblăm şi colindăm/ Flori de măr/ În tramvai şi la metrou/ Flori de măr“. Cam asta ne-a fost în gând - bineînţeles, pe note - când ne-am hotărât să plimbăm tradiţia, incognito, prin Bucureşti. Ştim cum e să-i asculţi pe colindătorii de oraş; o păţim în fiecare zi, de la începutul lunii încoace. Voiam să vedem cum e să fii ascultat. Eram curioşi şi dacă se mai fac bani, cu colindul, în vremuri de criză, dar şi de cât de primitoare sunt autorităţile dacă nu-i nicio echipă de televiziune prin zonă.
Ne-am îmbrăcat frumos (mă rog, cumva, ca de obicei; recunoaştem, una dintre noi a renunţat la tocuri) şi am exclus din start varianta cu „Mamelor din lumea-ntreagă/ Eu vă dau un singur sfat“.
Am mers pe traseul casă-birou şi am bifat: tramvaiul 41, metroul, Palatul Cotroceni, Primăria Generală, Prefectura, Primăria Sectorului 5, Poliţia Capitalei. Ne-au primit bucureştenii obişnuiţi şi s-a mai „sculat din pătuţ“ chestorul Marian Tutilescu.
Patru ore au colindat reporterii EVZ cu versurile lui Ştefan Hruşcă. Concluzii: „Scoală, gazdă, din pătuţ!“ nu sună ca în curtea de la ţară, cum ţineam minte din vacanţele de iarnă, bucureştenii sunt uşor imuni la tradiţii, tinerii nu dau doi bani pe ele, cu „Mamă, de ţi-e dor de mine/ Ia trenul şi vin’ la mine“ poţi face bani frumoşi numai dacă munceşti full-time.
Am strâns câteva zeci de lei. Puţinii bănuţi - adunaţi exclusiv de la cetăţeni - au ajuns la Casa „Ronald McDonald“, de la Spitalul „Grigore Alexandrescu“, din Capitală.
FINAL. Banii au ajuns la părinţii din provincie ai căror copii sunt internaţi
la Spitalul „Grigore Alexandrescu“
CU TRAMVAI
