Fraierii suferă în tribune pentru nişte meciuri aranjate. O dată cu stenogramele DNA, fotbalul nostru intră în zodia suspiciunii.

Un Steaua-Rapid în două mii şi ceva, nu are importanţă. Dacia break a Televiziunii Române intră pe poarta de la sere a stadionului Steaua şi încearcă să treacă printre suporteri. În maşină sînt regizorul transmisiunii, un cameraman, şeful de producţie şi, bineînţeles, şoferul. Oameni obisnuiţi, cu un standard de viaţă asemănător cu cel al suporterilor printre care Dacia încearcă să se strecoare. Deodată încep înjurăturile, pentru că nici atunci televiziunea nu era prea iubită de galerii. Cu faţa schimonosită de ură, un voinic îşi scoate geaca, şi-o înfăşoară pe braţ şi sparge cu cotul geamul din dreapta faţă, după care îi trage o directă în nas regizorului Dan Grosu. Un om pe care nu l-a văzut în viaţa lui, care nu i-a făcut nici un rău şi care după meci ar fi vrut să se întoarcă acasă. Lovitura are forţă şi precizie, iar regizorul se trezeşte întins pe iarbă, cu faţa plină de sînge, ascultînd întrebările medicului de la Ambulanţă, care se suprapun cu anunţurile făcute de crainicul stadionului. Mai e puţin şi începe meciul.

Uite pentru ce, voinicule, i-ai spart faţa lui Dan Grosu! Luaţi aminte, voi, cei care sînteţi în stare de orice pentru “băieţii care a jucat bine, da’i-a bătut scîrbile alea!.” Ideea pentru care sînteţi gata să faceţi puşcărie nu mai există. Totul e fals şi contaminat de bani, vanităţi, fraudă.

Ideea pentru care omul obişnuit vine la stadion e falimentată astăzi de dezvăluirile DNA, care poate că pînă la urmă nu vor avea cine ştie ce efecte juridice. Însă în plan emoţional consecinţele sînt dramatice. Mergem la stadion ca să ne bucurăm cînd ai noştri sînt mai buni decît ceilalţi. Dar dacă ceilalţi vin cu echipa a doua?

Un mare semn de întrebare atîrnă peste scuza că echipele au fost stimulate s