Exact acum 19 ani, pe 20 decembrie 1989, Timisoara devenea primul oras liber din Romania. Tot atunci, zeci de mii de oameni din toata tara ieseau in strada pentru a cere demisia lui Ceausescu. Satui de regimul de austeritate impus de ambitiile economice ale unui dictator megalomaniac, de teroarea Securitatii si de lipsa drepturilor fundamentale, oamenii de atunci au protestat, au luptat si chiar au murit pentru ceea ce credeau: LIBERTATE, DREPTURI si BUNASTARE.
Astazi, la 19 ani dupa cel mai important eveniment politico-social din Romania din a doua jumatate a secolului XX, se pare ca revolutionarii si idealurile pentru care au luptat ei au fost de mult uitate. Oamenii de azi, desi au libertate, drepturi si bunastare, i-au uitat pe cei care au luptat pentru dobindirea acestor idealuri. I-am sters din mentalul nostru pe cei care au murit ca noi sa fim liberi, sa spunem ce gindim. In Romania, exista doar niste asociatii ale veteranilor, insa acelea sint prea putin active, iar campaniile lor au prea putin impact asupra oamenilor.
DE CE? Pentru ca Revolutia nu este un subiect "la moda" in aceste zile. Revolutionarul nu da pomeni electorale, revolutionarul nu organizeaza nici un concurs care sa aiba ca premiu o excursie in "Paradisul tropical". Nu este organizata nici o extragere speciala la 6/49 cu ocazia comemorarii Revolutiei. Revolutionarul nu are nici Maybach in fata vilei, nici cluburi de fite, nici sotie cu "deschidere" la Presedinte. Revolutionarul nu este nici "baiat destept", nici parlamentar si nici nu are afaceri cu statul. Revolutionarul nu se gindeste ce silicoane sa-i ia pitipoancei cu care se iubeste. Revolutionarul nu are nimic in comun cu "vedetele" din ziua de azi.
In schimb, Revolutionarul este un monument al bunului simt, al curajului si al modestiei. Si ar trebui bagat mai mult in seama de noi, daca nu vrem sa ajungem
