Ei sunt şansa ultimă în faţa verdictelor medicale necruţătoare. Li se spune, simplu, „vindecătorii”.

Au făcut carieră speculând disperări, speranţe şi şanse. Comerţul lor favorit este cu promisiuni, iar ceea ce îi recomandă rămâne mai mereu ascuns percepţiei comune. „Crede şi nu cerceta” ar putea fi sloganul lor, într-o ţară în care se speră cu pasiune în soluţii iraţionale şi în lucruri căzute din cer. Numele lor spune totul despre un „har” exploatat lucrativ, spre „beneficiul” a zeci şi sute de mii de pacienţi invizibili.

Evz.ro încearcă astăzi să descopere începuturile carierei unei iluzii: aceea că te poţi vindeca ocolind medicina tradiţională şi îmbrăţişând formulele neconvenţionale propuse de veterinari sau de ingineri electronişti reconvertiţi în vraci. Credinţa iraţională în „vindecători” nu este o poveste cu dată recentă de fabricaţie. Ba din contră, epoca de glorie a curanţilor-minune a început în urmă cu decenii, atunci când România lui Ceauşescu avea nevoie de oameni excepţionali, de invenţii epocale şi de exemple personale de sacrificiu şi patriotism.

„Medicina” a fost poate capitolul cel mai afectat de măreţul plan al sistemului socialist. Iar „Flacăra” avanpostul din care s-au lansat sute de episoade ale unui serial „de aur” – „Inteligenţa românească în acţiune” – ce inventaria adesea leacuri fenomenale, descoperite de români obişnuiţi transformaţi peste noapte în vârfurile de lance ale bătăliei împotriva maladiilor incurabile.

Sună epocal şi trist în acelaşi timp. Răsfoind paginile – lucioase şi colorate în anii ’70, austere şi dezolante în anii ’80 – revistei „Flacăra”, reporterii evz.ro au descoperit rădăcinile unei lumi care continuă să facă prozeliţi, la două decenii de la Revoluţie.

Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara. A fost primul mare succes mediatic în epopeea „vindecătorilor”. Va