Două tehnologii îşi dispută viitorul comunicaţiilor electronice fără fir, fiecare cu susţinătorii, trăsăturile, dar mai ales terminalele şi "vitezele" pentru date.
Comunicaţiile electronice broadband, fără fir, îşi întind zilnic acoperirea cu ţintă globală, iar upgrade-ul tehnologic are perioadele sale de implementare. În spaţiu deschis sau acoperit, punctele hotspot se înmulţesc, iar trecerea la HSDPA a mai potolit din dezamăgirea din zorii 3G-ului. Iată că pentru acoperirea cu internet wireless a unor zone defavorizate sau dificile din punct de vedere geografic s-a ivit oferta WiMAX-ului: până la 50km şi 70Mbs. În mai multe ţări există deja reţele comerciale, una chiar la vecinii bulgari. Ba chiar şi la Sfântul Munte Athos există o reţea OTE. În România avem şase companii care au cumpărat caiet de sarcini pentru două licenţe, dar şi un Radiocom care caută investitori pentru propria reţea WiMAX. Visul preşedintelui ANC, Liviu Nistoran, este disponibilitatea serviciilor comerciale WiMAX până la sfârşitul lui 2009. Dar nu trebuie să uităm şi faptul că operatorul Orange (neparticipant la licitaţia amintită) oferă deja asemenea servicii în două zone limitate. Acum că WiMAX-ul fix a făcut primii paşi, industria se pregăteşte şi pentru standardul mobil, fiind vizată îndeosebi mobilitatea utilizatorilor (mai ales zona smartphone/ PDA). Dar să nu uităm totuşi că piaţa rusească are deja un terminal cu tehnologie WiMAX, celular produs de HTC. Astfel stând lucrurile, LTE pare rămas în urmă, dar să vedem care e situaţia.
CEALALTĂ TABĂRĂ
Ultima întrunire a membrilor forumului 3GPP, desfăşurată săptămâna trecută la Atena, a întrunit promisiunile din partea Ericsson şi Nokia-Siemens ca primele sisteme LTE să fie scoase pe piaţă la sfârşitul anului 2009. Spre deosebire de WiMAX, LTE promite viteze de download ce depăşesc 100 Mbps, şi peste 300 M
