Antonel Sigheartău, supravieţuitorul unei tragedii care a avut loc în urmă cu trei ani, a ajuns la vârsta serbărilor de la grădiniţă. Sursa: Mihai Şoica
În urmă cu aproximativ trei ani, Anton Sigheartău, acum în vârstă de 4 ani, era eroul unei poveşti care a cutremurat România. Acum, Anton este un băieţel frumos, care vorbeşte vrute şi nevrute, ca toţi copiii. „Îngerul“ s-a transformat dintr-un copil timid şi ruşinos într-unul vorbăreţ şi dornic să afle cât mai multe.
Blond, cu ochii albaştri, Antonel îl aşteaptă pe Moş Crăciun la fel cum îl aşteaptă şi ceilalţi copii şi chiar învaţă o poezie despre el: „Pe cărări înzăpezite/ Prin omături viscolite/Moş Crăciun a şi sosit/Să-i urăm un bun venit“, recită copilul.
El merge în fiecare zi la grădiniţa din cartierul Ocna Dej. „Mă joc, desenez, spunem poezii şi colinzi cu doamna educatoare. A venit şi moşul. A venit şi mi-a adus banane şi portocale. Ştiu că a venit, dar eu nu l-am văzut“, adaugă copilaşul.
„Au grijă îngerii de mama“
Peste zi, cât mătuşa se află la serviciu, copilul este îngrijit de bunica lui, Maria Sigheartău, în vârstă de 74 de ani. Bătrână şi bolnavă, femeia îl dojeneşte părinteşte ori de câte ori copilul face câte o năzbâtie. „Mă, Antonel, nu îi voie aia, şi nici aialaltă“. De altfel, dacă îl întrebi cine e mama lui, copilul întinde invariabil mâna spre bunica. „Uite mama“, spune Antonel, fără să clipească.
Bunica se străduieşte în permanenţă să-i facă lui Antonel pe plac şi să nu îi lipsească nimic. Borcanul cu dulceaţă de prune tronează pe masa din bucătărie, asta pentru că lui Antonel îi place foarte mult. Din pensia de trei milioane şi din salariul mic al mătuşii, Anton are de toate şi nu îi lipseşte nimic. În plus, fraţii lui, cu mult mai mari, plecaţi la muncă în Anglia, au grijă de partea financiară. „Fraţii mei mi-au t
