Departe de Europa şi legile ei ciudate, locuitorii satelor din jurul Reşiţei au înjunghiat porcii după obiceiul strămoşesc. Câlnic este o fostă comună, înghiţită de municipiu. Câlnicenii păstrează obiceiurile strămoşeşti. „Porcii se taie din 1 decembrie şi până de Ignat” a povestit Ion Ion, agricultor, de 64 de ani. Familia Gâscă a trebuit să aştepte copiii din America, de aceea a amânat să taie porcul până astăzi. Copiii au venit, dar nu au asistat la tăiat. Spun că nu mai suportă aşa ceva. „Când erau mici suportau, veneau să ţină porcul de coadă. Acum le trebuie numai carne de la supermarket”, a spus un membru al familiei Gâscă. Porcul Ghiţă a fost scos din cocină şi trântit la pământ. Măcelarul Mişa, chemat de la oraş, l-a înjunghiat în gât. Bunica Marta a ţinut o tigaie sub jetul fierbinte şi roşu care a ţâşnit parcă direct din cuţit. Sângele a fost repede amestecat cu sare, ca să nu se întărească. Va fi folosit la sângerete, o specialitate din ficat, plămâni, şorici şi grăsime.

Habar nu au de asomare

Europa, cu toate obiceiurile ei ciudate, stârneşte zâmbete la Câlnic. „Am auzit că unii curentează porcul sau îl puşcă. Dar nu-i voie să tragi în sat cu arma de vânătoare, că te amendează. Tot mai bun îi cu cuţitul”, a mărturisit unul dintre săteni. După înjunghiere porcul a fost opărit în „şuvani”, o albie de tablă. Apoi a fost pârlit cu butelia de gaz.

După obicei nemţesc

„Îi mai curat opărit, îi obicei nemţăsc, da îi mai bun pârlit, aşa că noi opărim şi pârlim”, explică măcelarul. După ce porcul a fost agăţat într-un cuier special, decapitat şi despicat pe burtă, maţele au fost date la curăţat. „Maţele subţiri le spălăm şi le răzuim cu dosul cuţitului. Maţele groase le curăţăm, le spălăm şi le frecăm bine cu ceapă şi sare, să iasă mirosul urât. Tot mai miroase puţin dar iese la fum”, spune Doina Ion, spe