Ceaiul fericirii
Acum vreo trei ani am primit un cadou de suflet, al carui ambalaj mi s-a parut la fel de pretios ca si obiectul pe care il continea. Nu, nu este vorba despre o cutie de bijuterii lucrata in filigran, nici despre o coperta cu dedicatia autorului. Era doar un cilindru format din patru cutii metalice suprapuse si viu colorate, ce contineau ceaiuri englezesti: flori de hibiscus cu boabe de cardamom, lamaita cu flori de portocal si frunze de menta, lavanda cu frunze de lime. Amestecurile s-au consumat de mult, dar cutiile, denumite intr-o nota care - pe romaneste - suna mai degraba a naivitate sau a publicitate ieftina ("ceaiul fericirii", "ceaiul prieteniei", "ceaiul inspiratiei", "ceaiul somnolentei") au ramas pe un raft din biblioteca, in rol de porte-bonheur culinar. Recitesc din cand in cand instructiunile punctuale, scrise cu negru pe fundal rosu, ale ceaiului fericirii:
1. Pune apa la fiert intr-un ibric. 2. Incalzeste ceainicul preferat. 3. Adauga cate o lingurita de ceai de persoana. 4. Toarna apa fiarta, lasa la infuzat zece minute, timp in care fa unul sau mai multe dintre urmatoarele lucruri: * tolaneste-te pe canapea ca si cum ai fi un melc mare. * Imbratiseaza pe cineva. * Danseaza asa cum dansai cand aveai cinci ani. * Odihneste-te. * Scoate-ti pantofii si da din degete. * Canta ca Pavarotti. * Misca-ti bazinul ca Elvis. * Infrupta-te cu o bucata uriasa de prajitura cu ciocolata. * Suna un prieten. * Asculta. * Adu-ti aminte de ultima oara cand ai ras cu gura pana la urechi. * Gadila pe cineva. * Aseaza-te acolo unde poti simti lumina soarelui mangaindu-ti fata. * Zambeste. * Stai linistit. * Fii prezent. * Doar fii. 5. Amesteca si toarna in cana. 6. Bea.
Pe mine, mancarea nu ma bucura doar in momentul (scurt) al reactiei chimice, cand ciocolata sau cartofii prajiti ridica nivelul endorfinelor (supranumite "hormonul fe
