» Fructele autohtone nu mai au loc in hipermarketurile din Romania, in timp ce produsele de import sunt foarte bine vandute in toate cele patru anotimpuri.
» In Occident, agricultura este subventionata de stat, se face intensiv, chiar daca majoritatea metodelor folosite nu sunt ecologice, cum ar fi stropirea frecventa cu substante chimice.
» Specialistii in domeniu apreciaza ca abia in cinci ani merele romanesti ar putea fi gasite in supermarketuri pe intreaga perioada a anului.
» Majoritatea merelor autohtone sunt vandute la tarabe, in piete, de intermediari care ofera producatorilor preturi ridicol de mici.
"Dom’ne, eu stau cu merele pe taraba asta de dimineata, le dau cu 2 lei, sunt zemoase, dulci, de la mine din livada, unde am vreo suta de pomi, nu sunt tratate cu chimicale. Uite, mai incolo, ala imbracat in geaca de piele vinde fructe aduse din Turcia sau Italia. Merele le da cu 4 lei, ca in supermarket, nu au pata, da nici gust. Sunt fainoase. Mai sunt si rezistente, ca le da cu toate dracovenile chimice, sunt bolnave, ce mai! si de la mine nu cumpara nimeni, iar de la el tot mai vine un copil sau o doamna si cumpara", imi explica unul dintre putinii tarani care vand fructe intr-o piata din Sibiu.
In pietele agroalimentare mai poti gasi mere romanesti pe tarabe cel mult o luna, maximum doua, dupa cules. De obicei, sunt vandute la preturi mari, impuse de speculanti, nu de producatori. Din supermarketuri au fost insa de-a dreptul expulzate. Afacerile romanesti cu mere se duc de rapa, "incurajate" de nepasarea statului, restrangerea sistematica a suprafetelor cultivate si neincrederea taranilor in orice forma de asociere. Cum s-a ajuns insa in aceasta situatie?
Distrugerea livezilor
In 1989, Statiunea de cercetare si dezvoltare pomicola Geoagiu avea in administrare, pe teritoriul ju