O ipoteză recentă susţine că scriitorul francez a conceput câteva dintre operele sale monumentale - printre care şi „Mizerabilii“ - după ce s-a consultat cu spiritele.

Exilat de Napoleon al III-lea în perioada 1851-1870 pentru că marele om de cultură l-a făcut trădător, Victor Hugo ajunge în insula Jersey, apoi în Guernesey, după ce a locuit la Bruxelles. În arhipelagul rece este vizitat de o bună prietenă a sa, Delphine de Girardin, care îi aduce cadou o „masă vorbitoare“. Denumită şi gheridon, măsuţa mică, rotundă şi cu trei picioare devine principala sursă de idei a scriitorului, după cum afirmă cercetătorul biograf Jean-Marc Hovasse, citat de cotidianul „Liberation“.

Leopoldine, înger iubit

Oare marele Victor Hugo a înnebunit subit, la 53 de ani? Aerul tare al arhipelagului anglo-normand l-o fi împins către un delir teologic? „Pentru că, în perioada exilului, Hugo a dat lumii celebrele «Pedepse» şi «Contemplaţiile», dar şi romanele «Mizerabilii» şi «Oamenii mării». Poeme, romane, discursuri, scrisori şi chiar obiecte de mobilier au fost concepute în această perioadă. Posibil şi evanghelii!“, afirmă Jean-Marc Hovasse. Tot el ne dă şi explicaţia. În septembrie 1853, ajunge pe insulă Delphine de Girardin. Şi dacă în SUA şi Europa tot erau „mesele vorbitoare“ la modă, de ce pe insula Jersey să nu existe una?

Familia Hugo intră în joc, dar gheridonul nu vrea deloc să le vorbească. Însă pe 11 septembrie, cu puţin timp înainte ca Delphine să plece, un spirit a consimţit să intre în dialog cu Victor Hugo: cel al fiicei sale Leopoldine, înecată în Sena în 1843. „Nimeni nu şi-ar fi permis să facă o asemenea glumă pe tema fiicei sale decedate! Cine ar fi îndrăznit asta ar fi fost un infam! De aceea, toţi au înţeles că era o comunicare reală“, nota Auguste Vacquerie, fratele vitreg al Leopoldinei, după această întâmplare. Gh