O ţară nevoită să trăiască în ritmul dictat de soţii Ceauşescu. Mărturiile celor care s-au aflat în preajma lui Nicolae şi a Elenei reconstituie acum o perioada întunecată pentru România. Undeva în Oltenia, într-un cătun de lângă Scorniceşti, se năştea pe 26 ianuarie 1918 Nicolae Ceauşescu. Din foaia matricolă aflăm că Ceauşescu nu se născuse în comuna Scorniceşti, ci într-un cătun din apropierea comunei, Tătărăi.
Aşezarea fusese întemeiată de câteva pâlcuri de tătari, refugiaţi prin partea locului după răscoala lui Tudor Vladimirescu, pe lângă care se aciuaseră ulterior mai multe grupuri de nomazi. Se pare că numele real al familiei Ceauşescu ar fi fost, iniţial, Ceauşoglu, care în limba tătară înseamnă „fiu de slugă”.
Tatăl lui Nicolae, Andruţa, cunoscut pentru patima beţiei, n-a reuşit să găsească un alt nume pentru ultimul său născut, deşi unul dintre băieţii săi fusese deja botezat la fel. Devenit la 11 ani calfă de cizmar, tânărul Nicolae fuge de acasă şi se face remarcat în rapoartele Poliţiei ca „bătăuş de stradă”. Prima sa arestare: 23 noiembrie 1933.
Registrele Poliţiei arată că, de fapt, „Necolae Ciauşescu” fusese arestat după o bătaie de stradă între huligani şi vagabonzi. Unul din cumnaţii lui Nicolae, cizmar de meserie şi soţ al Niculinei Ceauşescu, l-a pălmuit după ce a aflat ce „ispravă” a făcut adolescentul bâlbâit: „Ce o să se aleagă, mă, de tine dacă nu te ţii de meserie?”. Răspunsul lui Nicolae a venit prompt: „Nene, n-am nevoie de meserie! Eu vreau să devin Stalin al României”.
Cu doar câteva zile înainte de izbucnirea războiului mondial, pe 13 august 1939, Ceauşescu reapare în fişele Siguranţei menţionat alături de Elena, viitoarea lui soţie. Un agent al Siguranţei, infiltrat printre cei prezenţi pe stadionul din “Parcul Veseliei”, din Bucureşti, raporta: “Printre participanţi s-a
