A început să practice boxul din întâmplare, a obţinut după un an prima medalie la Campionatul Naţional, iar acum îşi doreşte ca în 2012 să participe la Jocurile Olimpice Larisa Roşu a intrat prima dată într-o sală de box când avea 17 ani. Un vecin de-al ei, care practica acest sport, a invitat-o să vadă sala la care el se pregătea. Nu ştia nimic despre box şi nici nu era pasionată de sport. I s-a părut interesant când a văzut mai multe fete care practicau boxul şi a dorit să urce în ring. A încasat câţiva pumni de la una dintre ele, după care a coborât din ring. Din acel moment s-a decis să vină la sală şi să practice şi ea acest sport. „Am început în 2002 să practic boxul, dar nu mă gândeam că o să fac performanţă. Nici mama mea nu era de acord şi îmi spunea că nu este un sport pentru fete. Am continuat şi uneori mergeam la antrenamente fără să îi spun. În 2003, am fost la primul meu concurs, unde am obţinut medalia de argint. Am venit cu un ochi vânăt şi mama a spus să termin cu boxul”, povesteşte Larisa Roşu. Contrar voinţei mamei sale, tânăra a continuat şi, un an mai târziu, a obţinut o nouă medalie la Campionatul Naţional. În 2005 a devenit pentru prima dată campioană naţională, fiind cooptată şi în lotul naţional al României. Ca pentru oricare practicant al boxului, cea mai mare problemă este să-şi menţină greutatea pentru a se încadra în categorie. Nu de puţine ori s-a întâmplat ca în noaptea dinaintea cântarului oficial să facă antrenament pentru a scăpa de kilogramele în plus. „Anul acesta, la Campionatul European din Anglia, cu o seară înainte de cântarul oficial, aveam 2,5 kilograme în plus. Am mers în sală, am făcut antrenament, dar tot mai aveam un kilogram de care nu reuşeam să scap. Pe la 1.00-2.00 noaptea m-am întors în sală la antrenamente. Aproape toată noaptea m-am plimbat între sala de antrenamente şi camera în care eram cazată. Până la urm