Evenimentul anului în insula britanică Sark este renunţarea la feudalism, prin alegeri. Unii locuitori ai micii insule ţin la tradiţii, alţii tânjesc după modernizare. Capitalul ghidează reformele politice şi caută să-şi impună reprezentanţi prin votul popular. După 450 de ani de plecăciuni în faţa seniorului, localnicii Insulei Sark, din Canalul Mânecii, şi-au ales, pe 10 decembrie, primii conducători politici, pentru mandate de doi sau de patru ani.
Candidaţii au fost în număr de 57 – adică aproximativ 12% din electorat. Miza alegerilor – cu o rată de participare de 87% şi ecouri internaţionale - a fost supravieţuirea tradiţiilor insulei, dar şi viitorul acesteia.
La schimbarea din insulă au contribuit şi fraţii Barclay, miliardari care deţin mari terenuri în Sark – ca şi întreaga insulă vecină Brecqhou.
De-a lungul timpului, gemenii Barclay au făcut nu doar investiţii anuale de cinci milioane de euro în insulă, dar şi presiuni pentru abolirea funcţiilor de senior şi seneschal – preşedinte al adunării de guvernare (Chief Pleas) şi, totodată, judecător unic –, transmise ereditar.
Avocaţii fraţilor Barclay au susţinut că dubla calitate contravine exigenţei separaţiei puterilor şi drepturilor omului. Curtea de Apel din Londra a decis că judecătorul va trebui, într-adevăr, să renunţe la al doilea job.
Răzbunarea magnaţilor
O altă victorie a principalilor investitori din Sark a fost reforma Chief Pleas: sistemul de 40 de proprietari de pământ şi 12 membri aleşi o dată la trei ani a fost înlocuit cu 28 de membri aleşi direct de populaţie - schimbare aprobată prin referendum.
Prin lobby la Londra şi ameninţări cu CEDO, fraţii Barclay au mai obţinut şi modificarea legii care prevedea dreptul primului născut asupra întregului pământ ale unei familii.
Cu toate ac
