POVESTE: Casa Mamă-Copil găzduieşte o familie de copii fără părinţi

Moş Crăciun, existent sau nu, îşi pregăteşte din timp desaga pentru micuţii din orfelinat.

Crăciunul vine pe furiş, cu paşi repezi. Doisprezece copii orfani, de la 9 la 18 ani, aşteaptă şi ei cu sufletul la gură Crăciunul în Casa Mamă-Copil. Micuţii sunt cuminţi, se spală pe dinţi şi nu vorbesc urât, toate de dragul Moşului aşteptat ca o minune obligatorie. Cei doisprezece au pregătit şi o scenetă. Se îmbracă în haine albe, îşi pun în spate aripile de îngeri şi, după ce intră în biserică, se transformă în personaje de legendă.

Casa de copii nu e acasă, dar în cazul acesta, încă din anul 1997, sistemul funcţionează. O bucătăreasă, un grădinar şi trei măicuţe benedictine: acesta este inventarul fostei şcoli care de ani buni este căminul micuţilor. Sora Lina este asistent social, mână de fier şi coordonator. În secret, însă, ea este mama tuturor, îi ocroteşte pe cei mici, îi ceartă pe cei mari şi îi creşte ca pe propriiii copii. Sora Cristina, psiholog şi profesor de religie, se ocupă momentan de scenografia scenetei, în timp ce Sora Magda, un fel de administrator cu mână de fier, le croieşte haine de spectacol în timpul liber.

Dispută pentru Moş

Cei doisprezece copii orfani sunt rude doi câte doi, au pierdut unul sau amândoi părinţii şi, după preferinţe, cred sau nu cred în Moş Crăciun.

Raul, în vârstă de 11 ani, spune că de vreo şase ani buni a încetat să mai viseze la un Moş din poveşti, pentru că i-a văzut pe bunici cum pregăteau cadourile. Sora sa, Natalia, mezina grupului, este însă convinsă că fratele ei mai mare se înşeală amarnic.

„Sigur că Moş Crăciun există, are şi o ascunzătoare, undeva unde este, desigur, foarte frig. Stă acolo, cuminte, tot anul, alături de piticii săi, şi iese afară doar de sărbători”, a spus Natalia