În urmă cu 20 de ani, în preajma Anului Nou, 5.000 de persoane, coordonate de actorul Ion Arcudeanu, le urau tovarăşilor "La mulţi ani!". Şoimi ai patriei, pionieri, utecişti, muncitori, ţărani, intelectuali, dar şi activişti au ţinut spectacolul tradiţional de Anul Nou la 29 decembrie 1988, pe treptele Comitetului Central al partidului.
Ion Arcudeanu, actor la Teatrul "Ion Creangă" din Bucureşti, îşi aminteşte că muncitorii erau cei mai încântaţi că lipseau de la fabrică încă din luna octombrie, timp în care repetau pentru eveniment. O parte din şoimi, în schimb, erau aduşi din provincie la Bucureşti în decembrie. Ei stăteau zile întregi în frig, cu gândul că mai primeau la final câte o sticlă de Pepsi sau o portocală. Erau lucruri pe care alţi micuţi de vârsta lor nu le văzuseră niciodată în viaţă. "Am văzut copii din provincie care nu ştiau să desfacă o portocală", spune Ion Arcudeanu.
"Copiii purtau ghirlande de cetină de brad, ramuri înflorite, coşuleţe cu fructe, ghivece cu spice verzi de grâu", scriau ziariştii în Scînteia la 30 decembrie 1988. În realitate, după cum îşi aminteşte Arcudeanu, cei mici erau îmbrăcaţi în uniforme de şoimi ai patriei şi nu de puţine ori se întâmpla să facă pe ei de frig, în timp ce "conducătorilor iubiţi" li se adresau discursurile de Anul Nou.
Dacă primele Pluguşoare au fost scrise de Alexandru Andriţoiu, care a fost chemat special pentru versurile de slavă, după ce Ceauşescu se arătase încântat de ideea acestei serbări, pe rând şi-au arătat măiestria poeţi mai noi sau mai vechi care ţineau să intre în graţiile Ceauşeştilor, rememorează Arcudeanu.
"La început erau şase oameni – trei capre, doi cocoşi şi eu, costumat în Moş Gerilă. Mergeam pe tradiţionalul «aho, aho», nu a fost nici un vers pentru slava tovarăşului", îşi aminteşte Ion Arcudeanu despre primele serbări di
