Dupa ce Theodor Stolojan a renuntat la premierat, destule voci au presupus ca gestul va conduce, inevitabil, la destramarea acordului de coalitie dintre PSD si PDL. Dar PSD a ramas imperturbabil, acordand-i partenerului de coalitie ragazul necesar pentru a se lupta cu demonii sai interiori si acceptand, intr-un final, alternativa Emil Boc cu destula afabilitate. Nici nu ar fi avut motive de revolta fata de emergenta acestuia, Boc fiind un politician lipsit atat de experienta economica, cat si de credibilitatea si popularitatea lui Stolojan. Solutia a constituit, de fapt, o adevarata mana cereasca pentru tovarasii transformati in capitalisti care si-au asigurat, cu putine zile inainte de Craciun, jumatate din ministere, augmentandu-si in plus puterea detinuta in Parlament, CSM si Curtea Constitutionala gratie membrilor, respectiv simpatizantilor prezenti in aceste structuri.

Judecand dupa degringolada de saptamana trecuta, PDL nu se prezinta nicidecum intr-o forma atat de buna incat sa poata rezista neclintit potentialelor cerinte venite din partea celor mai agresivi si inventivi ministri pesedisti sau ale aliatilor acestora. PDL pare deocamdata compus dintr-o serie de factiuni galcevitoare, preocupate sa interpreteze fiecare in felul ei instructiunile venite de la Cotroceni sau, ocazional, determinate sa pretinda a nu fi auzit megafonul prezidential.

Indiferent de strategia si intentiile lui Basescu cu privire la noul guvern, evenimentele au luat, manifest, o alta turnura decat cele preconizate initial. Premierul dorit de domnia sa l-a lasat balta, preferand sa evite a fi distribuit pe post de yesman sau de tap ispasitor. Recent, Basescu a tensionat serios relatiile avute cu greii pedelisti, admonestandu-i, la mijlocul lunii decembrie, pentru a fi neglijat interesele de partid in favoarea celor private. Dupa doar o saptamana insa, a agreat