Cînd am avut la un moment dat ocazia să stau mai mult în străinătate, am realizat cît de neînsemnate şi de penibile sînt zgîndărelile politice care însufleţesc presa dîmboviţeană. Privite de departe, toate dezbaterile stîrnite de nu ştiu ce replică aruncată de vreun politician român - de ce a mai zis Băsescu, de ce i-a mai răspuns Tăriceanu - îşi dovedeau ridicolul. Am încetat să mai urmăresc presa din ţară, iar cînd m-am întors la Bucureşti, după un an, am regăsit, fără nici o schimbare, exact ceea ce lăsasem: Băsescu îl înţepa pe Tăriceanu, acesta îi răspundea în felul lui, iar Realitatea TV şi Antena 3 întorceau declaraţiile politicienilor pe toate părţile şi construiau scenarii, în ore şi ore de emisie.

Acum, după ce alegerile s-au consumat, după tonele de vorbărie sterilă deversate

în casele noastre în campania electorală, prin intermediul televizorului, Realitatea TV şi Antena 3 continuă să facă ce ştiu ele mai bine: să ne îndese pe gît discuţii din studio pe marginea fiecărui strănut de-al politicienilor, să trimită reporterii să îngheţe pe la uşile restaurantelor sau să amuşineze prin toalete. Cuvintele de ordine ale acestei perioade au fost "întîlniri de taină" - şi dă-i şi luptă, puicuşorule, cu avînt de jurnalist infatigabil, pe marginea meniurilor din restaurante, ale oamenilor politici. Vorbeam deunăzi cu cineva care se arăta mirat că presa a trecut foarte uşor peste aberaţiile noului sistem de vot şi ale alegerilor în general. "Alegerile sînt baza unei democraţii, or, dacă această bază e viciată, ce mai rămîne din democraţie? O presă responsabilă trebuie să tragă un semnal de alarmă!" - îmi spunea omul.

O presă responsabilă? În ce ţară crede oare că trăieşte? Presa de la noi nu e interesată şi, de altfel, nici nu e în stare să susţină dezbateri publice de substanţă. Tot ce animă discuţiile de pe micile noastre ecrane sînt lucruri