Vestea minunata, ce din Betleem ni se arata în fiecare an, este vestea bucuriei, a veseliei, a apropierii si armoniei dintre oameni sub semnul luminos al Dumnezeirii întrupata din Fecioara Maria si din Duhul Sfânt, în Pruncul Iisus Hristos. Steaua ce i-a calauzit pe pastori la iesle a acoperit cu razele sale pe toti oamenii care asteptau pe Mesia, anuntat de sute de ani de proorocii Vechiului Testament. Si de atunci, de peste doua mii de ani, vine de Craciun peste tot pamântul, peste buni si rai, copii si batrâni, aducând fiecaruia o scânteiere din Lumina Cea Adevarata pe care o marturisesc crestinii ortodocsi dupa primirea Sfintei Împartasanii. Chiar si acei sarmani contemporani ai nostrii care se feresc sa mai pronunte cuvântul „Craciun” sau „Hristos Se Naste, Mariti-L”, si zic, dupa acel „mos gerila” de trista amintire, înca „sarbatori de iarna” ramase de la comunisti, temându-se sa nu fie socotiti de catre modernistii de duzina, demodati sau „fundamentalisti”; chiar si aceia, fara sa vrea, se bucura în inima lor de Nasterea Mântuitorului, pentru ca nu poate fi adevarata si trainica vreo bucurie în afara Lui Dumnezeu, asa cum a încercat Iuda Iscarioteanul sa afle în argintii tradarii, sau criminalul Irod în uciderea pruncilor din Betleem. Pentru ca Dumnezeu ploua deopotriva si peste buni si peste rai, tot asa se revarsa si stralucirile Nasterii Domnului peste tot pamântul, peste toata firea si toate vietatile „mici si mari care asteapta hrana la buna vreme”. Deci cu totii într-un singur glas sa colindam împreuna: „Steaua sus rasare/ Ca o Taina mare/ Steaua straluceste/ Si lumii vesteste/ Ca astazi Curata/ Prea Nevinovata/ Fecioara Maria/ Naste pe Mesia!” Mântuitorul lumii.

La anul si la multi ani!

27 decembrie – Patimirea Sfântului Apostol Întâiului Mucenic si Arhidiacon Stefan

Sfântul Stefan primise har de la Duhul Sfânt, încât vindeca b