Anul 1997 a venit cu multe evenimente: recitalul din deschiderea concertului Joan Baez la Bucureşti, examenul de bacalaureat, Trofeul Mamaia şi primul meu album, în limba engleză, "Only Love", înregistrat la Sound House Records, Germania.
În acel an am reuşit să bifez foarte multe dintre visele mele. Nu prea ştiu, însă, care dintre ele m-au solicitat mai mult şi nici nu pot să îmi amintesc prea multe senzaţii din culisele concertului "Doamnei Folk-ului" la Bucureşti pentru că eram prea preocupată de Caragiale – a doua zi aveam proba scrisă la limba română. De pe scenă am sărit direct în tren şi de la tren direct în sala de examen. La sfârşitul anului eram nostalgică. Reuşisem atâtea şi era obligatoriu să merg mai departe în acelaşi ritm. La începutul lui 1998, începusem să mă întreb "Încotro?". Mi-amintesc că am trecut printr-o perioadă de căutări. Mi-aş fi dorit să cânt rock, jazz, jazz-rock, soul, R’n’B etc, dar eram conştientă că pe toate nu puteam să le aprofundez suficient.
NICU ALIFANTIS. Pe atunci era un curent foarte puternic ce promova muzica unplugged, aşa că le-am propus celor de la Fundaţia Phoenix să încercăm aşa ceva într-un album. Dana Cristescu a fost cu ideea excelentă să-l rugăm pe domnul Nicu Alifantis să compună şi să producă muzical acest album. Mi-amintesc cu drag că dumnealui mi-a oferit câteva piese pe care să le înregistrăm, pentru început. Am ales piesa "Ploaie în luna lui Marte" prima pentru că mi se părea cea mai frumoasă piesă compusă vreodată şi simţeam că mă reprezintă cel mai bine. Mai departe nu ştiu ce s-a întâmplat... Ştiu doar că piesa a ajuns în mâinile lui George Zafiu, DJ la Radio 21, care a început s-o difuzeze în emisiunile lui. NEBUNIA. Şi următorul lucru pe care mi-l amintesc sunt ochii sclipitori ce mă priveau cu drag din public, brichetele aprinse şi sutele de voci cântând cu mine "plooouuaa
