Desi a indurat ani grei de detentie in gulagul comunist, octogenarul Petre Filip nu priveste inapoi cu minie. Nu are resentimente fata de fostii tortionari, nici reprosuri pentru delatorul sau, ci este recunoscator pentru sansa de a fi intilnit in lagare elita intelectuala a Romaniei, persecutata de regimul comunist. La cei 84 de ani ai sai, nea Filip - cum ii zic apropiatii -, pastreaza nealterata in suflet mai ales amintirea oamenilor de mare valoare pe care i-a cunoscut, intre care figura parintelui Staniloae i-a luminat viata ca o icoana. La fel si-a pastrat si frumoasa voce de bariton, care se face auzita in fiecare duminica in corul Bisericii "Sf. Nicolae".
"Ma gindeam ca trebuie sa traiesc"
Petre Filip a patimit 7 ani in diferite inchisori comuniste. Marturiseste ca l-au tinut in viata credinta in Dumnezeu si dragostea pentru cultura. Fiu al unei familii de negustori cu 5 copii, Petre era elev la liceu si student in anul al III-lea al conservatorului Lyra din Braila, in anul 1948, cind a fost arestat, pentru ca a refuzat sa participe la intrunirile UTC-ului (Uniunii Tineretului Comunist). "Era in noaptea de Sf. Ilie, cind m-am pomenit ridicat de un motociclist, mai tirziu am aflat ca se numea dl. Ene, din Siguranta Statului, si dus la sediul lor, unde mi s-au luat cureaua, sireturile si m-a invitat intr-o camera sa gindesc ca am vrut sa darim podul de la Brailita, gara si portul Braila. Au fost si au rascolit casa, curtea au sapat-o, sa caute arme. Si n-au gasit nimic. M-au invitat la inchisoare, la Braila. Mi-au dat drumul la proces la Galati, dupa 6 luni, proces cu tineri pe care nu-i cunosteam. Dupa aceasta mascarada, ne-a adunat pe toti in curtea inchisorii, linga zid. Am auzit strigat si: “Filip Petre, 7 ani!” Ma gindeam ca trebuie sa traiesc, asta doream, chiar daca ramineam numai piele si oase", ne povestest
