Ca şi cum ar dori să restituie ceva din religiozitatea tradiţională a Nativităţii, numărul pe decembrie 2008 al publicaţiei Le Magazine Littéraire publică un dosar consacrat misticilor. Mă întreb, plecînd de aici, dacă prezenta recesiune a Occidentului va reanima sau nu întrebările legate de religie. De cîte ori economicul intră în fibrilaţie, societăţile dezvoltate îşi reproşează, cu un patetism variabil, amnezia spirituală: indigenţa, riscul sau chiar falimentul sînt adesea bune ocazii de a te concilia cu transcendenţa, dar e încă prea devreme pentru a verifica această regulă nescrisă în actualul context internaţional.

Mi-e clar însă altceva: chiar dacă dificultăţile materiale suscită reflexivitatea, procesul acesta rămîne strict individual. Bătrîna Europă nu mai are, probabil, resurse pentru a coagula o stare de spirit colectivă favorabilă comunitarismului religios. Indivizii postmoderni rămîn nişte solitari incurabili. Le e deja imposibil să se gîndească pe ei înşişi ca "mădulare" ale unui vast contract monoteist, care înglobează ansamblul istoriei şi conferă eforturilor individuale o direcţie soteriologică "obştească". Altfel spus, dacă Dumnezeu revine, ajutat de diminuarea orgoliilor antropocentrice pe fond de criză, El nu revine neapărat în Bisericile sale, ci mai curînd în sufletul însingurat al unor persoane care-şi resimt fragilitatea, trăiesc mai intens angoasa morţii şi caută paliative private, inclusiv în aria literaturii mistice. Aşa cum criza economico-financiară produsă în SUA şi repercutată global îi forţează pe liderii politici să obţină un plus de coordonare a măsurilor menite să stopeze fenomenul, situaţia actuală readuce în joc marile întrebări cu substrat metafizic. Există o legătură între degradarea ecologică a planetei, blocajul bancar, prăbuşirea încrederii între actorii pieţei libere, explozia şomajului şi revendicarea filozofică