De când e lumea şi pământul, românul nu s-a dat în lături de la distracţie. Mereu a ştiut cum să facă haz de necaz, cum să păcălească sistemul şi să se simtă bine. La ultimul Revelion din regimul comunist, România şi-a spus "La Mulţi Ani!" cu speranţă, până pe la cinci de dimineaţă.
Peste 5.000 de tineri bucureşteni s-au adunat, cu mic cu mare la Pavilionul Expoziţional Central din Piaţa Scînteii – actualul Romexpo –, ca să petreacă "Revelionul Tinereţii 1989". Într-o sâmbătă de 31 decembrie, ca o împărăteasă, Sala Pavilionului Expoziţional s-a fardat de sărbătoare, deschizându-şi porţile pentru oaspeţii de seamă – tineretul proletar, gata de a începe o sindrofie pe cinste.
Era cea mai mare petrecere dată pentru tinerii bucureşteni de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. Pregătirile se făceau din timp, iar tinerimea muncitoare, stundeţii şi şefii de UTC îşi cumpărau bilet la acest "bal", pe care cineva, peste ani, l-a numit "cea mai mare discotecă de pe vremuri".
Ca în fiecare an, organizatorii UTC s-au pregătit ostăşeşte pentru eveniment. Au întocmit liste cu participanţi pe baza înscrierilor la comitetul UTC. Un întreg angrenaj s-a pus în mişcare încă de la începutul lunii decembrie. Şefii de fabrici şi uzine au întocmit listele cu proletarii frunaşi şi le-au trimis mai departe către comitet. În rândul studenţilor, sistemul funcţiona tot pe bază de liste, la cerere sau după merit. În schimbul unui bilet de participare, tinerii beneficiau de o distracţie condimentată pe bani puţini. Concerte live susţinute de cei mai în vogă artişti, mâncare din belşug, fete şi băieţi frumoşi cu simţul curtoaziei în rever, cu alte cuvinte – optimism. "Organizarea «Revelionului Tinereţii 1989» s-a bazat în primul rând pe opţiunile exprimate în sondajele făcute în rândul tinerilor Capitalei, muzica şi dansul fiind, drept
