Vă salut din nou: Petru Popescu, din California, tocmai agitată de un alt scandal. Că încă un incendiu de vară, izbucnind când celelalte continuă să ardă cu furie.
Dar incendiul ăsta nu arde doar în California, ci şi la New York, şi în alte state, şi chiar şi în Europa şi bazinul Pacific.
Ce s-a mai întâmplat?
Cazul Madoff.
Excrocheria Madoff.
De parcă Dumnezeu însuşi s-a decis să demonstreze că Americanii au devenit deodată nu numai faliţi dar şi tâmpiţi, ultimul scandal suna ca o farsa: s-au furat 50 bilioane dolari de la cei mai ştiuţi deştepţi oameni din America, incluzându-l pe Steven Spielberg. Dar şi de la cele mai ştiute deştepte instituţii, americane şi străine: bănci, bugete municipale, fonduri de caritate, companii de producţie de film. Bernard Madoff, de care brusc s-au umplut ştirile ca de herpes publicitar, e un singur individ, dar a defraudat şi guverne străine, şi bănci străine... cine ştie, mâine citim că până şi Vaticanul s-a ars cu expertul de investiţii numit Bernard Madoff.
Cum a defraudat Madoff la un asemenea nivel?
Prin cea mai simplistă schemă de fraudă on record, atât de veche, s-a crezut că e o specie extinctă. E vorba de schema Ponzi. Numită după un Sicilian care împrumuta bani cu promisiuni de mari dobânzi, plătea dobânzi la investitorii iniţiali ca să continue credibilitatea schemei pe durata hoţiei, dar curând se făcea nevăzut cu banii, lăsând investitorii neplătiţi cu buzele umflate. Ultra simplu: ai trei investitori fiecare investind trei dolari. Promiţi la toţi trei un return de patru dolari într-un timp record (schemele Ponzi, tipic, promit uriaşe procentaje de profit în doar câteva săptămâni ori luni de zile). Plăteşti patru la primul investitor, asigurând credibilitatea schemei. Dar nu plăteşti nimic la ceilalţi doi, şi te faci nevăzut cu cinci dolari furaţi.
