Spre deosebire de celelalte genuri, producţiilor de sezon le priesc unele clişee. EVZ propune cinci titluri care ar merita văzute şi cinci de evitat.

Cum sărbătoarea Crăciunului predispune la indulgenţă, filmele lansate în această perioadă sunt privite cu ochi ceva mai binevoitori decât cele care apar în restul anului. După masa în familie, putem înghiţi cu un zâmbet relaxat comedii stupide, gaguri răsuflate şi poveşti care dau senzaţia acută că au mai fost spuse de cel puţin zece ori. După cum constată criticii de la „The Times“, filmele despre Crăciun sunt guvernate de alte legi. Unele care spun că filmul perfect e musai să se bazeze pe câteva ingrediente (mai exact, clişee) fixe ca să ajungă la inimile spectatorilor.

În primul rând, pentru un film bun de Crăciun este nevoie de un personaj cinic şi ursuz, imun la bucuria celorlalţi. În convertirea lui într-un om sensibil şi bun, spectatorii vor găsi că sărbătoarea are totuşi magia ei unică. Morocănosul clasic este Ebenezer Scrooge din „A Christmas Carol“/„O colindă de Crăciun“, de Charles Dickens, portretizat în zeci de filme, inclusiv în unele de animaţie.

Inocenţă şi magie

Un alt truc inepuizabil e inocenţa: povestea spusă prin ochii unui copil, ca în filmul „Elf“ (2003). Perspectiva îţi permite să arunci în joc magie, istorii din copilărie, glume afectuoase care pot delecta întreaga familie. Încă un cuvânt-cheie: familia. De Crăciun, tradiţionalele valori de familie nu mai par demodate, ba dimpotrivă, deci un scenariu despre reunire, împăcare, compromis are succesul parţial asigurat.

Deşi în unele zone ale planetei este soare în decembrie, un film de Crăciun fără zăpadă e de neconceput. La ninsoare se adaugă un strop de magie - nu cu îngeri coborâţi din cer, ci ca în povestea adevărată din „Crăciun fericit“ (2005), când soldaţi inamici sărbătoresc