Cimitirul Ghencea. Ploaie măruntă, mocănească, peste care tronează nori groşi şi vineţii. Aleea principală este străbătută agale de un cîine care se îndreaptă către un pîlc de oameni. Pensionari. O femeie se chinuieşte să fixeze o lumînare aprinsă într-un borcan, însă vîntul şi ploaia o sting de fiecare dată cînd borcanul atinge piatra funerară. La capătul pietrei stă o cruce simplă, albicioasă, cu o stea roşie în frunte, de un roşu sîngeriu şi impertinent. Sub stea, numele fostului conducător al României - Ceauşescu Nicolae, născut în 1918, decedat în 1989.
"De Crăciun, maică, l-au împuşcat de Crăciun, într-o zi sfîntă" - se tînguie doamna cu borcanul într-o mînă şi cu o plasă goală în cealaltă. Pune borcanul jos şi se închină. De-asta ne merge nouă atît de prost. Ne pedepseşte bunul Dumnezeu (iar imaginea unui Dumnezeu răzbunător cu carnet de partid îmi şi fulgeră brusc prin faţa ochilor). Dna Angela are 65 de ani, mîini zbîrcite, care îi tremură. A lucrat pe vremuri la o unitate alimentară, iar acum are o pensie din care nu-i ajung banii nici pentru medicamente. Vine aici cam o dată pe săptămînă că stă prin apropiere. Mai iese şi ea din casă la cimitir, că în altă parte n-are unde. Cînd vine pe la răposatul ei soţ, dă şi pe la mormîntul luâ domnuâ Ceauşescu.
Domnul sau tovarăşul?
Pe vremuri - începe să explice sfătos un domn mărunţel, cu palton vechi şi cu basc de lînă - aşa se spunea, "tovarăşul", dar acum poţi să spui cum vrei, şi "domn", şi "tovarăşul". Dar Ceauşescu a fost un domn. A construit metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, a construit Casa Poporului - o atracţie turistică azi, a construit centre culturale în toate judeţele. Nu e drept ca oamenilor să li se spună minciuni, cum că a fost dictator sau needucat. A fost cel mai bun conducător al României. Învăţămîntul românesc era pe vremea lui cel mai performant din Europa. Profes
