Gazeta fondată de Beldiman a revoluţionat presa românească. Se spune că progresele presei româneşti sunt, de fapt, progresele ziarului „Adevĕrul”, el fiind, în proporţie copleşitoare, responsabil cu schimbările. Dacă aruncăm o privire retrospectivă asupra începuturilor şi asupra istoriei ziarului „Adevĕrul”, vom vedea că gazeta fondată de Alexandru Beldiman a fost întotdeauna înaintea timpului său.

O publicaţie a premierelor, asta e clar: „Adevĕrul” e primul ziar românesc care introduce caricatura de presă, primul ziar care publică o telegramă directă din străinătate, primul ziar cu palat redacţional, prima instituţie de presă din ţară care introduce maşina de cules, adică linotipul.

Inovaţiile „Adevĕrului” sunt preluate, mai apoi, de celelalte câteva publicaţii din ţară, iar presa românească se modernizează.

În 1892, prima caricatură

Reapărut, în 1888, în baza unui credit de câteva zile acordat de un tipograf, cu o redacţie alcătuită din oameni inimoşi şi buni scriitori, dar lipsiţi cu totul de îndemânarea gazetărească (nu se ştia pe-atunci de-aşa ceva), „Adevĕrul” a dus-o destul de greu în primii ani şi n-a îndrăznit, cu finanţele mărunte de care dispunea, să ia hotărâri îndrăzneţe.

În februarie 1892, însă, după patru ani de trai scăpătat şi de grijă pentru apariţia ziarului de mâine, „Adevĕrul” face o mişcare curajoasă: tipăreşte, o dată pe săptămână, câte o caricatură, satirizând pe puternicii zilei.

În volumul „25 de ani de acţiune Adevĕrul (1888-1913)” aflăm şi detalii: „E silit, însă, să efectueze clişeele în străinătate, pentru că nici un zincograf din Bucureşti nu îndrăzneşte să... comită un asemenea delict”.

Telegramă directă din Paris

Doi ani mai târziu, în iunie 1894, cu prilejul asasinării preşedintelui francez Sadi Carnot şi a alegerii nou