Febra Sărbătorilor a cuprins întreaga suflare. Tot poporul, cu mic, cu mare, se pregăteşte cu sârg, ba învelind o sarma, ba frământând un cozonac, ba degustând o ţuică de prune. Nu şomează nici cerşetorii, negustorii de sezon şi, desigur, colindătorii de meserie. Puţin înainte de Crăciun, rapidul 795, Bucureşti - Craiova. Să tot fie trecut de cinci după-amiaza. Înşiraţi la nimereală, în compartimente sau pe culoare, călătorii se înghesuie îmbâcsiţi, transpiraţi, obosiţi. Se grăbesc spre casă. La câte o cotitură mai lină a trenului, bărbaţii se răcoresc cu câte o înghiţitură sorbită cu sete din bidoanele pitite lângă bagaj. Din sacoşe - sau din hainele încinse - adie zăpuc stătut, mirosuri aţâţătoare de porci tăiaţi, maţe puse la sare şi cârnaţi condimentaţi. Se discută aprins. Despre cadouri ieftine luate la angro, despre brazi neîmpodobiţi încă, despre cozonaci şi sarmale. Atmosfera e sărbătorească, aşa cum le place românilor înainte de Crăciun. Cu cele trei femei zdravene aşezate pe cinci locuri, compartimentul e plin. Lăptărese din Roşiori, mă dumiresc înghesuită într-un colţ, pe măsură ce conversaţia lor se leagă, precum brânza vândută săptămâna asta în pieţele Capitalei. N-au scos mare lucru, se spovedesc una alteia, „criza asta-i de vină, nu mai cumpără lumea decât ce-i trebuie în casă. Laptele, telemeaua şi caşul au ajuns delicatese, fată! A dat necazul peste noi...“, zice cea mai vioaie, legată cu două basmale, una de-a lungul şi alta de-a curmezişul capului. Vorbeşte tare şi sfătos, căutându-se de un covrig în paporniţa duhnind a zer. „Acum facem economie“, râde plimbând îmbucătura printre cuvinte. „Mai vine şi Crăciunu’, a trebuit să iau cadouri. Dar m-am zgârcit anu’ ăsta, am dat până-ntr-un milion. Ş-am luat la toată casa!“, mângâie satisfăcută sacoşa aşezată la fereală de hoţi, chiar la picioare.

Marfă de sezon Dincolo, pe culoare, vânzoleala