Lucia avea 34 de ani în 1989. A venit în Capitală dintr-un sat din judeţul Buzău şi a lucrat ca strungar, magazioneră, macaragiu şi muncitoare CTC la UCRU.
"În anul ăla eram muncitoare CTC la UCRU (Uzina de Construcţii şi Reparaţii Utilaje) şi m-a luat prietena mea Nuţi să petrecem şi noi Sfântul Vasile la gagicul ei din Afumaţi. Stăteam într-o cămăruţă în gazdă la marginea Bucureştiului şi nu aveam bani mai de nimic. Dar pe vremea aia ne era ruşine să mergem la onomastica cuiva fără un cadou ca lumea. Aşa că unii i-au luat cămăşi, alţii – pulover, unii au venit cu o umbrelă elegantă cadou. Nu mai ştiu ce i-am dus băiatului, dar nu ne-am prezentat cum fac unii azi. Iau o sticlă de vin şi gata! Mănâncă şi beau toată noaptea.
Era frig rău şi circulau nişte maşini spre Afumaţi. Cum-necum am ajuns la casa omului, stătea la curte. Cred că avea în jur de 25 de invitaţi, dar era pregătit, nu glumă. Tăiase porcul şi avea de la Crăciun caltaboş, cârnaţi, şorici, fripturi peste fripturi. Dar totul începea cu tradiţionala salată de boeuf. Când s-a mai încins atmosfera, ieşeam afară la grătar, trântea gazda o bucată zdravănă de şuncă pe jar... dar nu era şuncă din aia doar grăsime, era învârstată aşa, ca un kaiser. Tăvălea bucata prin multă boia şi mâncam de ne trăsneau fălcile. N-am mai mâncat ceva la fel de bun niciodată.
Eu şi Nuţi eram fete sărace, abia aveam ce mânca din salariul de muncitoare, şi pentru noi era un festin, nu glumă. Ţin minte ce frumos mirosea mămăliga mare pe care a făcut-o o femeie pusă să ne gătească, o mămăligă mare ca pentru 25 de oameni. Dar, de altfel, eu şi Nuţi eram nişte doamne. Ne tot schimbam de haine care mai de care: ba apăream în pantaloni, ba eram în rochie.
Am dansat în noaptea aia mai ceva ca la o nuntă. Pe ce muzică? Păi, populară în principal, Ion Dolănescu, Maria Ciobanu. Apăr
