De la intrarea in vigoare a Tratatului de Neproliferare Nucleara (TNP) in 1970, numarul tarilor dotate cu armament nuclear a crescut de la 4 la 9. Raspandirea tehnologiilor nucleare a permis multor altor state sa intre in posesia unor materiale fisionabile care ar putea fi utilizate pentru confectionarea armelor atomice.
850 de reactoare nucleare sunt in functiune in 60 de tari diferite. Marea majoritate a acestor reactoare sunt folosite pentru producerea energiei electrice si pentru cercetari. Plutoniul recuperabil din combustibilul epuizat de la aceste reactoare ar fi suficient pentru a crea anual zeci de mii de bombe atomice. Cel putin 50 de tari nenucleare au capacitatea si cunostintele tehnologice necesare pentru productia armelor nucleare.
Tentatia de a deveni putere nucleara este puternica. Prestigiul tarii, securitatea nationala si capabilitatea de a rezista presiunilor coercitive din partea altor puteri stimuleaza aspiratiile nucleare ale guvernantilor din multe state care pana acum nu au incercat sa achizitioneze arme nucleare.
In 1961, presedintele francez Charles de Gaulle a declarat ca "o natiune care nu are arme nucleare nu isi poate controla destinul". Premierul britanic Aneurin Bevin a pretins ca "fara bombe atomice, Anglia si-ar pierde capacitatea de a negocia".
Desi riscul unor conflagratii majore intre puteri nucleare a scazut dupa 1990, exista totusi un mare pericol ca un grup de indivizi fanatici, nereprezentand un anumit stat, sa achizitioneze materiale sau dispozitive nucleare cu intentia de a le detona in centre populate. Ca sa previna un asemenea dezastru, comunitatea internationala este obligata sa ia masurile necesare pentru prevenirea accesului teroristilor la materiale capabile sa produca explozii nucleare.
Prevenire prin intimidare
Cursa inarmarilor cu arme atomice si termonucleare intre Statele Unite s
