Niciodata, din 1990, nu cred sa fi existat vreun guvern al Romaniei care, inca inainte de a fi votat de parlament, sa fie criticat si condamnat de aproape toata lumea si cam pentru toate motivele posibile. Pana la aceste alegeri, macar o parte a publicului si a presei - cei care sustinusera tabara castigatoare in alegeri - se aratau increzatori, multumiti, daca nu chiar entuziasti de perspective. Iar parte dintre ceilalti - ma refer la comentatorii mai seriosi - se abtineau macar cateva saptamani de la critica.

Guvernul Boc nu are parte de nicio perioada de gratie si de nimeni care sa-l priveasca cu simpatie. Deloc anormal: printre votantii PD-L si cei ai PSD exista sentimentul unui compromis relativ impur si cu consecinte imprevizibile. Adversarii lui Traian Basescu cred ca acesta si-a subordonat PSD si spumega. Simpatizantii lui Basescu se tem ca presedintele - si politicile sale - au ajuns ostatecii PSD si ofteaza. Unii se tem ca noua majoritate se va poticni repede si se va destrama, dupa modelul Aliantei D.A. Acestia se uita ingrijorati la cursul de schimb. Altii - care pretind ca libertatea e in pericol - se tem ca majoritatea, dupa modelul FSN originar, va fi prea puternica si va marginaliza o opozitie minora ca pondere, a PNL si UDMR. Frustrarea e mare in toate taberele din toate motivele posibile, ceea ce inseamna si ca - orice ar face - guvernul Boc nu va multumi nici macar majoritatea pe care se sprijina si electoratul acesteia. Un sentiment acut de instrainare de politica - deja existent - risca sa se accentueze in viitoarea perioada.

Chiar cei care nu contesta ratiunea acestui guvern si a aliantei PD-L-PSD sunt ingrijorati cu privire la caracterul si competenta multora dintre cei care vor fi ministri. Dintre acestia, unii par imbatraniti in rele, altii sunt tineri cu calitati ce abia trebuie sa fie verificate. Marea tema a luptei impotriva