Duminica, dl Ion Iliescu a fost ofensat cu un pumn de monede la Cimitirul Eroilor Revolutiei, pe care domnia sa, in graba mare, l-a numit Cimitirul Revolutiei Romane. Gura pacatosului adevar graieste. Recunosc, alaturi de atatia altii, gestul e urat si cetateanul care si l-a permis trebuie penalizat conform legii. Droaia de sepepisti care inconjurau reculegerea publica a dlui ex-presedinte s-a napustit sa-l protejeze pe cel atacat mult mai repede decat au facut-o, la Bagdad, omologii lor irakieni si americani, cand ziaristul acela l-a luat pe aproape pe ex-presedintele Bush jr. drept tinta la o aruncare cu ambii pantofi. Se va fi gasit, ma intorc la Bucuresti, vreunul care sa-l retina pe vinovat. Daca nu, oricum, televiziunile
l-au selectat din multimea de imagini, incat ma intrebam pentru cine lucreaza astea, pentru noi sau pentru politie. Cam ca-n ziua victoriei revolutiei in studioul nu stiu care, azi celebru, cand tot ce vorbeau cei de-acolo, Caramitru, Dinescu, dar si infiltratii, se filma, asa, pentru orice eventualitate, cu mult inainte de inceperea emisiei.
Asadar, daca iar avem ceva asemanator cu "licuriciul cel mare", axa Bucuresti-Washington a reinviat. Cu atat mai mult cu cat si la schimbarea de guverne, urmatorul a pastrat din cel dinainte cate un ministru. La ei, ministrul Apararii, la noi al Justitiei. Robert Gates si Catalin Predoiu! Dar, vorba ceea, proasta, ce diferenta de buchet! Cand te uiti la "liberalul" proaspat autosuspendat, la felul cum se ascunde dupa vorbe, nu intotdeauna gramatical potrivite, parca-l vezi mai la locul lui in noul guvern decat in cel vechi. Dar, de fapt, era potrivit si acolo, printre atatia carora, "dupa vorba, dupa port", le-ar fi stat mai bine la fesene. Nu va grabiti sa spuneti ca judec pripit omul dupa vorba, ca deocamdata nu se aud decat vorbe, iar unele greu de crezut, date fiind imprejurarile
