Aparent, nu mai e nici o speranta. Guvernul "Basescu 2-Boc" este o supa de peste, din care cele doua vietati care au fost puse la fiert impreuna, cu niscai zarzavaturi, nu mai pot fi despartite. Intre I. Bazac si E. Udrea diferenta este insesizabila. Reconfirmarea ministrului imobilist Catalin Predoiu arata ca reforma esentiala a justitiei – independenta si onoarea magistraturii – este moarta si ingropata. Se insista pe aspectul formal, pe coduri. Parlamentul va continua sa fie un organ cu functii judecatoresti, albindu-i pe parlamentari.
Momentul investirii guvernului este simbolic. Intram in al douazecelea an al Romaniei postrevolutionare. In ziua aceea, 24 decembrie 1989, intr-un moment de prabusire totala a statului, intr-o parodie de proces, au fost lichidati doi batrani neputinciosi. Dar rasarea ceva. In ziua in care crestinii sarbatoresc nasterea copilului-Dumnezeu, se nastea o tara noua, in care ne puneam nadejdile, ca orice familie, intr-un nou-nascut.
Al douazecelea an al Romaniei aduce cu el institutionalizarea cinismului. Vor continua sa sporeasca averile rasarite din coruptie. Burghezia postrevolutionara, provenind 90% din cea rosie, in sfarsit libera, neobligata sa serveasca un tiran, manifesta un dispret total pentru poporul prostanac care voteaza o data la patru ani. Statul de drept este o fictiune. Solidaritatea, o poveste. Dilema se pune in alti termeni: alegem intre Bogdan Olteanu si Roberta Anastase. Este o chestie de gust.
Bogatiile noilor burghezi sunt insule intr-un arhipelag de noroi. Infrastructurile lipsesc. Reteaua feroviara e mizerabila. In vagoanele trenurilor personale iti vine sa versi de murdarie. Autostrazile noastre sunt sublime, dar lipsesc (aproape) cu desavarsire. Nuntile neonomenclaturii se fac la Monte Carlo sau la Paris – Hotel Ritz.
Se spune ca orice afacere cu statul se face cu comision. E un z
