Sf Stefan • Sarbatoarea Anului Nou a devenit recunoscuta de Biserica in anul 487, cand se celebra Circumcizia pruncului Iisus, devenind general recunoscuta in 1500, la introducerea calendarului gregorian • La acea vreme, calendarul iulian era din nou desincronizat, plasand ziua de 1 ianuarie cu 13 zile mai tarziu • In noaptea Anului Nou, romanii aveau obiceiul de a-si darui unii altora crengute de laur, nuci aurite ori monede imprimate cu chipul zeului Ianus, cel cu doua fete, patronul lunii ianuarie

Alaturi de sarbatorirea Sf. Vasile cel Mare, prima zi a anului este cunoscuta si ca sarbatoarea Anului Nou. Aceasta sarbatoare a devenit recunoscuta de Biserica in anul 487, cand se celebra Circumcizia pruncului Iisus, devenind general recunoscuta in 1500, la introducerea calendarului gregorian. La acea vreme, calendarul iulian era din nou desincronizat, plasand ziua de 1 ianuarie cu 13 zile mai tarziu.

In noaptea Anului Nou, romanii aveau obiceiul de a-si darui unii altora crengute de laur, nuci aurite ori monede imprimate cu chipul zeului Ianus, cel cu doua fete, patronul lunii ianuarie. Zeu al portilor si usilor, Ianus Bifrons era cat se poate de potrivit pentru aceasta ocazie, una dintre fete privind spre viitor, Anul Nou, iar cealalta spre trecut. Ianus, unul dintre cei mai respectati zei ai panteonului roman, fara corespondent in mitologia greaca, era invocat la inceputul fiecarei zile, fiind numit uneori si Portarul Cerului, iar efigia sa dubla era uneori folosita ca reprezentare a tranzitiei de la primitivism la civilizatie. Dar Anul Nou mai are si alte semnificatii in traditia romaneasca. Transmise pe cale orala din generatie in generatie, intr-o permanenta schimbare si innoire, atat ca functie, cat si ca mod de realizare artistica, obiceiurile traditionale legate de Anul Nou au ajuns pana in zilele noastre ca niste spectac