Vladimir Tismăneanu: "Gheorghe Apostol a fost unul dintre puţinii adversari deschişi ai lui Ceauşescu din conducerea PCR."
Nu a făcut-o hiperbolic şi retroactiv precum atâţia alţii. Avem, graţie lui Ion Jianu, neobosit jurnalist şi autor al unor remarcabile convorbiri cu personalităţi politice şi culturale, un important volum-document „Gheorghe Apostol şi Scrisoarea celor şase“, apărut la Editura Curtea Veche. Este vorba despre un lung interviu cu Gheorghe Apostol, realizat în 1990 (astăzi, la 95 de ani, este un ultim mohican al vechii gărzi staliniste). Când dl Jianu mi-a propus să scriu prefaţa (din care reiau aici fragmente), m-am gândit imediat la propria mea experienţă legată de intervievarea foştilor demnitari comunişti. Am acceptat tocmai pentru că sunt convins că recuperarea memoriei, dincolo de tendinţele autojustificatoare, este antidotul împotriva amorţirii conştiinţei istorice.
Întrebările lui Ion Jianu îl provoacă pe fostul militant să-şi spună tranşant punctul de vedere deopotrivă despre experimentul comunist, ca şi despre atât de straniul şi pentru mulţi dintre noi exasperantul început al postcomunismului. Dacă pentru cei care criticăm FSN-ul şi pe Ion Iliescu era vorba despre o tentativă de restauraţie criptocomunistă (spre a relua termenul utilizat de Corneliu Coposu), pe Gh. Apostol îl deranja chiar şi simulacrul de ruptură cu comunismul profesat de grupul Iliescu-Roman-Brucan. Pentru el, PCR fusese un partid patriotic, a cărui vocaţie constructivă fusese abandonată şi trădată de Ceauşescu şi clica acestuia. Evident, marginalizat politic şi în final prigonit de Ceauşescu pentru rolul său în „Scrisoarea celor 6“ din martie 1989, Apostol nu are decât dispreţ pentru defunctul tiran. Pe de altă parte, se observă în interviu tendinţa de idealizare a lui Gheorghiu-Dej, un criminal din specia lui Stalin, Rakosi sau Gottwald.
