În România, încă nu a devenit clar dacă banca centrală mai luptă cu creditarea care creştea prea repede sau a întors armele şi consideră un pericol reducerea consumului. După ce Banca Naţională a intervenit în forţă pentru a stopa un atac speculativ asupra leului, primind aplauzele de rigoare, dobånzile au devenit o mare problemă. Nu-i vorbă că nici leul nu s-a bucurat prea mult de ajutorul BNR, moneda noastră fiind acum exact acolo unde era cånd o atacaseră b�

În România, încă nu a devenit clar dacă banca centrală mai luptă cu creditarea care creştea prea repede sau a întors armele şi consideră un pericol reducerea consumului.

După ce Banca Naţională a intervenit în forţă pentru a stopa un atac speculativ asupra leului, primind aplauzele de rigoare, dobånzile au devenit o mare problemă. Nu-i vorbă că nici leul nu s-a bucurat prea mult de ajutorul BNR, moneda noastră fiind acum exact acolo unde era cånd o atacaseră băieţii răi. Dobånda reprezintă preţul banilor. Pånă în urmă cu vreun an, conductele financiare din întreaga lume erau inundate cu bani. Creditarea mergea din plin, toată lumea se înfrupta din belşugul de bani. Cånd a început refluxul, banii au dispărut ca prin farmec, conductele s-au golit şi cashul a devenit foarte valoros.

Băncile centrale încearcă să folosească instrumentul dobånzilor pentru a relansa economia. În SUA, de exemplu, FED a redus, practic, dobånda la zero, apăsånd la maximum această pedală. Situaţia este puţin ciudată, pentru că una din cauzele actualei crize a fost considerată şi politica dobånzilor scăzute din anii trecuţi, care a stimulat o creditare fără limite. Medicamentul găsit acum este tocmai reîntoarcerea la dobånzi şi mai scăzute. Se consideră, îndeobşte, că un nivel scăzut al dobånzilor stimulează consumul şi, implicit, inflaţia.

În ciudata criză pe care o traversăm, cånd consumul se contractă cu vite