Piesa lui Molière, în regia lui Cornel Todea, se joacă la Craiova. Într-un efort de a nu-şi trăda propriile standarde de calitate, Naţionalul craiovean înscrie în repertoriu una dintre marile piese clasice. Spectacolul de la Craiova propune o viziune de azi asupra unui text de ieri, fără să apeleze la anacronisme isteţe şi modernizări care contrazic în mod evident intenţiile autorului.

Pe scena în care spaţiul de joc este sumar dar expresiv marcat, eternul cuceritor îşi expune saţietatea: el nu caută pe nimeni, vrea să fie lăsat în pace să fumeze, să bea şi să mănânce; spre el vin persoanele ameţite de promisiunile lui anterioare sau doritoare de promisiuni.

E un Dom Juan (Adrian Andone) interesat de procesul cuceririi şi nu de rezultatele ei, e persecutat şi fugărit de insistenţele femeilor seduse, de dezamăgirea tatălui, de cupiditatea cămătarului, de călugăriţa convertită la dragostea carnală, de dorinţa de răzbunare a fraţilor ei.

Liber-cugetător ireductibil, nu se teme de consecinţele păcatului, e chiar fericit când reuşeşte să înşele pe cineva: fie un cămătar, fie o ţărăncuţă, fie o doamnă din înalta societate.

Îmbătat de cuvinte, el nu doreşte să se ţină de cuvânt, dar în desfăşurarea spectacolului se întâmplă ca beţia discursului să paraziteze sensul, vorbăria să se transforme în turuială, izolând parcă fragmentele „tari”, cele despre supremaţia ipocriziei şi eternitatea înşelăciunii.

Vorbe, nu sex

Mai curând un fanatic al discursului decât al sexului, Dom Juan vorbeşte, sfidează, insultă şi toate acestea îl distrează pe el şi îl înspăimântă pe Sganarelle.

În aritmetica acestui cuplu, slujitorul credincios (Cătălin Băicuş) dezaprobă comportarea stăpânului, dar nu până într-acolo încât s-o saboteze. De aici şi resursa comică: personajul acţionează cu succes împo