Cabinetul Boc si-a inceput mandatul in forta, cu o masura pe cat de spectaculoasa pe atat de populista - taierea radicala a salariilor directorilor de agentii si companii de stat care nu vor putea castiga mai mult de 4800 de lei.

Cu numai cateva ore inainte, Radu Berceanu isi marcase descalecarea la ministerul Transporturilor printr-o masura din aceeasi categorie: el i-a demis pe toti directorii de companii din subordinea sa pe motiv de lefuri "nesimtite".

Cu siguranta, poporul a aplaudat frenetic de pe margine, savurand episodul guvernamental din telenovela de criza "Si bogatii plang". Ramane insa de vazut daca satisfactia de acum va tine de consolare pentru pensiile si salariile care nu vor creste conform licitatiei de promisiuni din campania electorala.

Dincolo de festinul oferit maselor pe cheltuiala directorilor, cele doua masuri succesive sunt una mai discutabila decat alta pentru ca ambele au fost luate heirupist si arbitarar.

Radu Berceanu a comis, de fapt, un prim abuz grav al mandatului sau. Nimeni nu spune ca directorii concediati erau eficienti, dar nici nu a demonstrat nimeni contrariul.

Mai mult ca sigur unii, poate cei mai multi, meritau sa fie dati afara, dar pe baza unor analize, unor auditari, in functie de criterii managerile precise si ratate.

Radu Berceanu i-a dat afara pentru singurul lucru care nu le era imputabil personal - valoarea salariilor, aprobata la nivel de minister. Aceste lefuri erau, poate, nesimtite, dar nu erau ilegale si nu puteau reprezenta motive de concediere.

In plus, daca mai astepta doar cateva ore, ministrul Radu Berceanu i-ar fi vazut pe acesti directori cu salariile drastic reduse, conform deciziei Guvernului. Oare nu cumva a vrut doar sa faca loc pentru oamenii sai, folosind un pretext de un populism inatacabil?

In ceea ce pr