Radu Câmpeanu, preşedinte fondator al PNL, spună că, în copilăria sa, Crăciunul era exclusiv o sărbătoare a familiei.
"Prima zi de Crăciun o petreceam întotdeauna în casa bunicilor. Bunicii aveau şase fete, printre care şi mama, şi un băiat. Toţi aveau la rândul lor unul sau doi copii şi ne adunam cu toţii, în prima zi de Crăciun. În Ajun, ne adunam toţi copiii lângă brad, unde fiecare din noi avea pregătită o jucărie, un cadou, ceva. Spuneam mai întâi câte o poezie, apoi ne primeam cadoul. Asta a fost tradiţia până a venit războiul, iar noi deja ne făcuserăm adolescenţi. În fiecare an spuneam câte o poezie nouă. A doua zi, bunicii pregăteau o masă enormă în jurul căreia ne adunam toată familia. Era o atmosferă extraordinar de plăcută. Noi, copiii, eram regi. Ni se făceau toate poftele, fără a avea însă voie să fim obraznici. Trebuia să fim bine crescuţi. A treia zi de Crăciun era ziua de nume a mamei, Sfântul Ştefan, şi aveam petrecere la noi acasă. Tot ritualul asta s-a păstrat până la război şi până au venit comuniştii. Crăciunul şi chiar Anul Nou erau sărbători ale familiei. În noaptea de Anul Nou mai întâi ciocneam o cupă de şampanie cu părinţii şi bunicii şi apoi plecam unde eram invitaţi. Şi când eram student făceam aşa. Acum, de ziua mamei, Sf. Ştefan, a treia zi de Crăciun, merg la biserică şi spun o rugăciune pentru ea", ne-a povestit Radu Câmpeanu.
Radu Câmpeanu, preşedinte fondator al PNL, spună că, în copilăria sa, Crăciunul era exclusiv o sărbătoare a familiei.
"Prima zi de Crăciun o petreceam întotdeauna în casa bunicilor. Bunicii aveau şase fete, printre care şi mama, şi un băiat. Toţi aveau la rândul lor unul sau doi copii şi ne adunam cu toţii, în prima zi de Crăciun. În Ajun, ne adunam toţi copiii lângă brad, unde fiecare din noi avea pregătită o jucărie, un cadou, ceva. Spuneam mai întâi câte o poezie, ap
